Ciudat lucru, dar, după cum se vede, deloc întâmplător, atacurile mai-marilor din UDMR, ale tot felul de iredentiști, extremiști, neorevizioniști, șovini și secesioniști, au loc, de fiecare dată, an de an, înainte de 1 Decembrie, Ziua Națională a României. Au făcut-o, mereu, cu știuta obrăznicie, din 1990 încoace. Au făcut-o, recent, și la Cluj-Napoca, cu prilejul depunerii listelor candidaților struțo-cămilei, nici partid, nici uniune culturală, pentru alegerile parlamentare. Au făcut-o și la declanșarea scandalului în jurul Liceului Teologic Romano-Catolic Rakoczi II de la Târgu-Mureș, sărind, cu totul, peste cal, dându-și, ca de obicei, spectaculos în petic! Domnul Kelemen Hunor a sărit ca ars, parcă de pe o plită încinsă, chemându-i, cu goarna iredentistă, pe maghiari la „solidaritate comunitară", să protesteze, într-un fel mascat de nesupunere civică îndreptată împotriva DNA, care și-a făcut datoria conform legilor românești. Nu-i pentru prima oară când UDMR (vezi cazul deputatului Marko Attila Gabor, condamnat la închisoare, pentru grave ilegalități, fugit în Ungaria, obținând protecția frățească a premierului Viktor Orban!) face zid în jurul celor care au încălcat legea, precum proceda, pe vremuri postdecembriste, și PSD. În frunte cu Adrian Năstase, pesediștii protestau în fața locului de detenție, unde era închis Bivolaru, reținut pentru grave fapte de corupție. Totul e, de fapt, cu tentă politică!
De ce se inflamează mai-marii UDMR (vă amintiți de senatorul Sogor Csaba, care, tocmai de Ziua Națională a României, purta doliu pe coridoarele Parlamentului?), de fiecare dată, înainte de 1 Decembrie, sărbătoare a românilor, înfăptuirea Unirii de la Alba Iulia și a României Mari? L-ați urmărit, într-o trecută seară, prezent la o televiziune, pe șmecherul Péter Eckstein, cum le întorcea, ca la Ploiești, susținând pretențiile absurde ale struțo-cămilei, afirmând că el „nu exprimă punctul de vedere al UDMR?". Dar al cui punct de vedere îl susținea el? Așadar, de ce fac liderii UDMR acele declarații incendiare, an de an, înaintea Zilei Naționale a României?
Răspunsuri sunt destule. Ei nu au acceptat și nu vor accepta vreodată înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918! O spunea chiar Kelemen Hunor, șeful struțo-cămilei, la Cluj-Napoca! Cică ei nu pot sărbători tocmai un act care i-a trimis ca minoritate, într-o majoritate românească în Transilvania! Pentru că ei s-au vrut, pentru totdeauna, aici stăpâni. Este și motivul pentru care, ei, udemeriștii, o trâmbițează mereu și n-au votat nici Constituția României cu acel articol 1: „România este stat național, suveran și independent, unitar și indivizibil." Le stă, ca un arici, în gât, ca un cui în talpă acest articol 1 din Legea fundamentală a țării, cuprinzând acele cuvinte național, unitar, indivizibil! Ei vor, pur și simplu, stat multinațional! De ce? Ca România să fie mai ușor de dezmembrat! Ei asta știu, asta urmăresc. Cică „așa, fără acele cuvinte amintite, România ar deveni un stat modern!".
De ce atacă ei mereu, înainte de 1 Decembrie? Pentru că ei vor autonomie teritorială, pe criterii etnice, acea Insulă a Șerpilor în inimă de Românie, invocând modele abracadabrante, precum cel al Tirolului de Sud, chiar al provinciei Kosovo, care se potrivesc, în cazul României, precum nuca în perete! Apoi, dacă există „Țara Bârsei" de ce n-ar fi și „Țara Secuilor"? - se întreabă mai-marii UDMR. Simplu. Pentru că-i vorba despre o altă Mărie cu altă pălărie. Cea numită, geografic, „Țara Bârsei", nu este autonomie, ci face parte, dintotdeauna, din teritoriul național românesc! Asta s-o știe ei!
Tocmai pentru a-și manifesta ura nestăpânită împotriva Unirii celei Mari, de la 1 Decembrie 1918, mai ales tinerii de azi, din Harghita și Covasna, refuză, categoric, să învețe și să vorbească limba română, oficială în stat, conform articolului 13 din Constituție: „În România, limba oficială este limba română". Ei doresc autonomie teritorială, ruperea de România, o Ungarie Mică, în Harghita și Covasna, maghiara ca limbă oficială în stat. Ei vor regionalizare! Mai bine spus, un anumit fel de regionalizare pe placul lor. Vă mai amintiți de acea variantă de regionalizare, din urmă cu câțiva ani, de ei propusă, prin care UDMR dorea o întoarcere la harta Diktatului de la Viena, din 30 august 1940, zona formată din județele Harghita, Covasna, Mureș, Cluj, Bistrița-Năsăud, Sălaj, Satu Mare? Acel pumnal în spatele României! O dorită regionalizare pe criteriu etnic, sub forma unui „coridor" spre Ungaria! Acolo le stătea și le stă lor mintea!
Ei nu se sfiiesc să viseze chiar la o politizare a mediului universitar, urmărită, zgomotos, să se petreacă la UMF Târgu-Mureș, dorind separatismul în liceele și școlile din județele Harghita, Covasna și Mureș.
Din păcate, în declarații ei afirmă una, iar în fapte, de fiecare dată, fac alta, mereu cu gândul, nu la drepturi, deoarece le au cu prisosință, ci la privilegii și supradrepturi. Cică, maghiarii - o spunea și Péter Eckstein - „vor mai multă autonomie!". Acum, după atâtea drepturi pe care le au, se gândesc de ce nu și-ar face, și ei, o țărișoară a lor, o mică Ungarie, o altă Regiune Autonomă Maghiară, de tristă amintire, în care românii, minoritari și umiliți, să fie apăsați în propria lor țară, așa cum s-au petrecut lucrurile, din 1952 până în 1968, pe vremea RAM, cadoul lui Stalin? Ați auzit, cumva, ca UDMR, mereu în Parlamentul României, din 1990 încoace, să aibă și un program național, prin care să apere interesele acestei țări, România? Nu!
Ce invocă ei, exprimându-și pretențiile absurde, exagerate? Unul spunea că lor le este frică de o „diluare etnică". Ce prostie! Oare chiar „frica" asta a determinat stupidele indicatoare bilingve de localități, plăcuțele bilingve din multe instituții din Ardeal, instituții ale Statului Român, ridicarea, prin cele două județe, a unor statui, dând nume de străzi, de școli, cu numele criminalului de război Wass Albert și al nazistului și horthystului Nyiró Jozsef?
Oare nu în numele acestor pretenții absurde a fost dat jos simbolul românesc, Tricolorul, încălcându-se, flagrant, legea românească, de pe primării din Harghita și Covasna, instituții ale Statului Român, înlocuit fiind de acea, ilegală textilă secuiască? Oare tot în numele minorității, care „vrea mai multă autonomie", Antal Arpad, primarul din Sfântu Gheorghe, îi amenința, mai ani, pe români că, dacă nu vor acorda autonomie teritorială secuilor, ei, românii, vor avea soarta sârbilor din Kosovo?! Clară, nerușinată amenințare! Oare tot în numele acelor aberații care-i înnebunesc, pur și simplu, acel atentat, cu bombă, a fost pus la cele, la Târgu Secuiesc, chiar de Ziua Națională a României? Urmașii celor care - zicea unul - „s-au culcat, în noaptea premergătoare zilei de 1 Decembrie 1918, în Ungaria, și, a doua zi, s-au sculat în România", au insistat ca Guvernul Năstase să reamplaseze, la Arad, statuia Ungariei Mari, a urii și intoleranței milenare! Cine sunt, apoi, membrii „Mișcării Tinerilor din cele 64 de Comitate", dar ai „Gărzii Maghiare", cu reprezentanți și știute acțiuni antistatale în România? Oare chiar de ce, la Satu Mare, copiii românilor nu au voie să colinde, coborând din tradițiile Neamului nostru, de Crăciun, la Consiliul Județean?
Te mai miri că ei, contestatarii articolului 1 din Constituția României, afirmă că „România nu-i stat național, deoarece are și minorități!". Ciudată optică? Ciudat fel de a gândi. Am avut prilejul să ajung, și în Franța, și în Grecia, de pildă, dar și prin alte țări europene. Țări în care, autoritățile, ferme pe poziție, deși au, spun că nu au minorități. Dacă, în cadrul unei întâlniri oficiale, ai încerca, și m-am convins, cu prilejul simpozionului „Europa și limbile europene", la care eram invitat, care a avut loc în Franța, să folosești cuvântul „minoritate", imediat ți se întoarce spatele, sau, și mai rău, s-ar putea să fii poftit afară! Francezii, grecii, nemții, polonezii, cehii, ungurii au doar „cetățeni", după fiecare nație, toți învățând și vorbind limba oficială a statului în care s-au născut și se află. Atât.
De ce pe vremea lui Ceaușescu, mahării maghiari, după ce, în Regiunea Autonomă Maghiară, erau stăpâni pe mai toate funcțiile importante din cele trei județe, nu-și luau nasul la purtare? Pentru că nu li se permitea! O spunea, într-un context, și marele sportiv Ilie Năstase, care a văzut toată această lume, un bun român și mare patriot. „Ei se plâng că n-au drepturi, că nu sunt apărați?" - se întreabă Ilie Năstase. Dar pe românii din Harghita și Covasna, unii uciși bestial, alții alungați, cine i-a apărat? „Cine îi apără - se întreba Ilie Năstase - pe puținii români rămași acolo?". Iar neobrăzarea unui ins minoritar mergea atât de departe, încât își permitea să afirme că „pe români nu i-a ținut nimeni cu arcanul în Harghita și Covasna!". Da, n-au fost, deloc, duși și ținuți cu arcanul, dar amenințați și alungați au fost! Unii, în decembrie 1989, chiar uciși bestial. Să vă povestească profesorul Valer Vodă ce soartă cumplită au avut românii din cele două județe, în zilele lui decembrie 1989, în urma dezlănțuirii acelei uri demente!
După acele amintite declarații halucinante, din ultima vreme, marele sportiv Ilie Năstase vede o soluție pentru nemulțumiții minoritari, doritori de autonomie teritorială, pe criterii etnice, mereu alergând după privilegii și supradrepturi: „În România niciodată nu va fi autonomie etnică! Dacă nu le convine în România, de ce nu pleacă? Sunt liberi!".
