Pentru mulți cetățeni români patriotismul nu mai reprezintă o virtute, din cauza politicienilor corupți, a dezinteresului manifestat de aceștia față de cei care i-au promovat în diverse demnități administrative. Alegătorul, cel care este îndreptățit să vegheze la respectarea democrației și demnității naționale prin votul acordat la alegerile locale, prezidențiale și parlamentare, dezamăgit de prea multă minciună și ipocrizie, își manifestă neimplicarea prin absenteismul la vot. Veghetorul Tăcut și la viitoarele alegeri parlamentare nu va merge la vot într-un număr mare. Când afirm aceasta, mă bazez pe discuțiile avute cu numeroși cetățeni din diverse categorii sociale. La întrebarea: „pe cine votezi?", majoritatea mi-au răspuns: nu știu! Dintre cei care mi-au răspuns afirmativ, aceștia vor vota cu social-democrații, amăgiți de promisiunile populiste. Cât privește candidații partidelor de buzunar, foarte mulți candidați n-au auzit de numele lor. Dacă în campaniile din anii precedenți candidații erau cunoscuți prin întâlnirile gen „milă și pomană", unde poporul se înghesuia la un blid cu fasole, doi-trei mici, o găleată, o pereche de ghete, un ceas sau alte nimicuri la preț redus, în acest an pomenile electorale fiind interzise, prin urmare, întâlnirile „față către față" nu mai sunt atât de frecvente, iar cele prin mass-media se adresează unui segment redus din populație. N-am înțeles de ce în bisericile cu credincioși români, mă refer la cele ortodoxe și greco-catolice, sunt interzise categoric dezbaterile politice, întâlnirile cu candidații, pentru o informare corectă a alegătorilor. În Bisericile populației maghiare sunt admise dezbaterile politice, iar rezultatele se văd, în sensul că electoratul maghiar este mult mai disciplinat, prezența la vot este mai mare, iar recomandarea preotului ascultată, după îndemnul Mântuitorului: „Dați Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu" (Matei 22,21).
Să avem în vedere și faptul că Biserica Ortodoxă aduce rugăciuni pentru autoritățile civile ale locului, cerând pașnică ocârmuire, pentru ca și noi în viață pașnică să trăim. Creștinii ortodocși și greco-catolici și o parte din cei care aparțin cultelor neoprotestante nu neagă autoritatea civilă. Avem și un temei scripturistic în acest sens, în Epistola I către Timotei 2,1-2, a Sfântului Apostol Pavel: „Vă îndemn, deci, să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii, pentru conducători și pentru toți care sunt în înalte dregătorii"; iar Sfântul Apostol Petru spune: „Fiți supuși oricărei stăpâniri omenești pentru Domnul, atât împăratului, ca înalt stăpânitor, cât și dregătorilor, ca unii care sunt trimiși de el să pedepsească pe făcătorii de rele și să laude pe cei care fac bine" (I Petru 2,13-14). Și atunci, iarăși și iarăși mă întreb, dacă alegătorul este Veghetorul Tăcut al respectului democrației și demnității naționale, de ce nu are libertatea de a fi informat de slujitorii sfintelor altare despre cei care vor să conducă destinele țării? Oricum, cuvântul unui preot are mai multă credibilitate decât al unui politician!
