Dintre numeroşii sfinţi pe care îi sărbătoreşte Biserica, Sfântul Nicolae este cel mai îndrăgit de poporul creştin, fiind cunoscut pentru numeroasele lui minuni şi pentru ajutorul şi ocrotirea sa în diferitele necazuri ale vieţii. Indiferent pe cine întrebi, îţi poate spune despre el căeste sfântul care aduce daruri, iar noaptea dinaintea zilei de 6 decembrie este momentul în care vine „Moş Nicolae".
Există o pildă teribilă despre Sfântul Nicolae, pe care am auzit-o în urmă cu câţiva ani, într-o biserică ortodoxă coptă din Egipt, pe care am avut ocazia să o vizitez, împreună cu un grup de pelerini, oameni frumoşi şi dragi. Pelerinajul în aceste locuri sfinte, pe urmele Sfintei Familii şi ale Părinţilor din pustiul Egiptului, este unul din cele mai impresionante experienţe de viaţă. Pentru cei mai mulţi, Egiptul înseamnă piramide, faraoni, hieroglife şi mumii. Egiptul este însă un tărâm care ascunde mult mai multe, iar locuitorii creştini ai Egiptului, descendenţii egiptenilor care au adoptat religia creştină în primele secole ale erei noastre, au rămas fideli legilor şi ritualurilor vechi, de la începuturile ei şi reprezintă azi cea mai mare minoritate religioasă din Egipt.
Nu mă gândeam că, acum, la aproape 10 ani de la pelerinajul în Egipt, impresiile mele nu vor rămâne exclusiv personale. Mi-a amintit de această perioadă frumoasă din viaţa mea povestea minunii Sfântului Nicolae, pe care am auzit-o acolo, într-un sărac sat egiptean, al cărui singur titlu de mândrie este trecerea, odinioară, a Pruncului Iisus, poveste pe care am descoperit-o şi în cartea „Provocările străzii", a Părintelui Profesor Constantin Necula, apărută la Ed. Agnos, Sibiu.
Se povesteşte că, la un moment dat, un nene din ăsta copt, un egiptean, care nu prea le avea el cu credinţa, merge în piaţăşi vede nişte icoane. Îşi zice el: „Ia să-L iau pe Feciorul Ăsta! E El puţin rănit în coastă, însă Îl iau cu mine…" Merge ceva mai încolo: „Uite-o şi pe femeia aceasta! Cu copilul în braţe, pe soarele ăsta!…Ia să o iau cu mine." „Dar cu moşulică asta ce e? Ia, ce scrie aici? Sfântul Nicolae?… Uite la el, bătrân, flămând!… Hai şi tu, moşule, la mine!"
Şi o pune pe Maica Domnului la răsărit, pe Hristos deasupra patului, şi pe Sfântul Nicolae la uşă. Când pleca de acasă, spunea:
- Moşule, tu ai grijă de casă! Dacăvinşi o găsesc furată, jar mănânci! Omul pleca, îşi vedea de treabă… Mulţam, Măicuţă dragă! Ce-Ţi face Copilul? Mai ai lapte?…" El vorbea cu lumea lui, acolo.
La un moment dat, hoţii vin şi… mâna greblă se făcu! Ăsta, supărat, în casă:
- „Moşule, ţi-am zis! De mâine, în copacul ăla stai, până îmi aduci lucrurile furate! Eu te pun paznic de casă, şi te furăăştia de sub ochi!…"
A doua zi, trei egipteni, bătuţi măr, la poarta păgubitului:
- Mă, omule, ia de aici ce ţi-am furat, numai lasă-ne în pace!
- Dar ce aţi păţit, mă?
- Păi, a venit un moş, şi ne-a tras o mamă de bătaie!… Mă, pentru voi să iau eu bătaie de la amărâtul ăla, care m-a ţinut în casă, m-a hrănit! O mai luat-o şi pe Maica Domnului cu Fiul său, să o ţină bine… Nu vi-i ruşine?!… Şi ne-a bătut cu bastonul, de ne-o mers fulgii. Ia-ţi înapoi tot ceţi-am furat…
Aşa se face că şi astăzi găseşti prin casele unor egipteni icoana Sfântului Ierarh Nicolae.
Tot prin acele locuri, adică prin Egipt, se spune că Sfântul Nicolae, aflat în închisoare pentru mărturia sa apostolică, a fost întrebat de către un alt deţinut:
- Cum este Dumnezeu?
Atunci Sfântul i-a răspuns:
- Dumnezeu este ca mine!
- Dacă Dumnezeu este bun ca dumneavoastră, a zis deţinutul, atunci cred şi eu în El!"
Iubiţii mei, dacă Sfântul Nicolae a putut spune: „Dumnezeu este bun şi iubitor ca mine!", oare, noi putem spune că Dumnezeu este bun ca noi?
Dacă a venit ziua Sfântului Nicolae, eu vă urez: „La mulţi ani cu sănătate şi de griji să n-aveţi parte!"
