Motto: Este de trebuință să ne punem braț lângă braț, cuget lângă cuget, să ne unim în sfântul lucru, să ne înfrățim inimile, să ne asociem puterile. Numai în acest semn vom învinge.
C. A. Rosetti (1816-1885) om politic, revoluționar
Ca în fiecare an, am plecat spre Orașul Unirii, Alba-Iulia, împreună cu soția, fiica și nepoțelul Iliuță; mașina pregătită de cu seară, cu steaguri tricolore, ne aștepta nerăbdătoare pentru îmbarcare. Inimile și sufletele noastre fremătau de o bucurie pe care o simt numai aceia care parcurg acest drum: un drum al întâlnirii cu istoria, cu moșii și strămoșii noștri, cu jertfele acelora care au simțit odinioară românește și au murit pentru acest ideal. În aceste momente, ei erau mai prezenți ca întotdeauna; erau peste tot, dar mai mult erau în inimile noastre, în sufletele acelora care știu să-și onoreze „toată floarea cea vestită". După cum spunea poetul Zaharia Bârsan „Nu-s morți cei ce au căzut pe câmpul de onoare!... / S-au dus numai... pe drumul aprins de ideal..."
Acum, în anul Domnului 2016, și noi am pornit pe acest drum, căutând idealul de odinioară, dar se pare că până la sfârșitul periplului nu l-am prea găsit... Dacă în urmă cu 27 de ani erau mii de mașini cu steaguri tricolore, care se îndreptau spre Orașul Unirii, acum nu am întâlnit decât două mașini cu însemnele roșu, galben și albastru. Dacă atunci întâlneam oameni care-și descopereau capul la vederea tricolorului, acum acești oameni, care păreau înșelați în așteptările lor, erau pasivi și priveau în gol. Dacă atunci am întâlnit polițiști care luau poziția de drepți și salutau România prin stegurile tricolore de pe mașină, acum am avut insatisfacția totală să întâlnim polițist plictisit, plin de frig trupesc dar și... sufletesc, care pur și simplu a întors spatele mașinii tricolore. Dacă, atunci, la intrare în Orașul Unirii, erau sute de steaguri arborate, acum, pe străzile de la intrarea în oraș până la stadion nu era nici un steag arborat pe stâlpi, care să ne aducă aminte că este totuși Ziua Unirii... și suntem în Orașul Unirii... Dacă, odinioară, mii de case de pe acest traseu de 130 de km erau împodobite cu însemnele pentru care strămoșii noștri și-au dat viața, acum, arar vedeai case împodobite cu steagul tricolor.
Erau momente care făceau, ca și căldura din mașină, să te facă să simți răceala timpurilor pe care le trăim...
Spre norocul nostru, sufletele noastre românești și creștinești ne-au fost salvate de... Biserica Ortodoxă, „Mama neamului nostru românesc", cum o numea poetul național nepereche, Eminescu. Ea ne-a primit în Catedrala Marii Uniri, prin căldura ei sufletească și dumnezeiască; ea, cea prigonită și umilită de epigonii actuali, ne îmbrățișează și îmbărbătează, ne dă o speranță de... un mâine mai bun, o speranță, după cum spunea Petre Ispirescu, care „Are bunul de a consola, chiar dacă realitatea arată omului, într-un chip ironic, lucrurile cum sunt".
Cuvintele Ierarhului PATRIOT, Înalt Prea Sfințitul IRINEU, ne-au încălzit sufletele din trupurile pline de frig și ne-au făcut să credem că „EROI AU FOST ȘI VOR MAI FI" și că va veni și „ZIUA DREPTĂȚII" celor mulți. Colindul străbun „O, CE VESTE MINUNATĂ", care răsuna din piepturile înflăcărate a mii de patrioți-pelerini, ne-a adus aminte de „NIHIL SINE DEO - NIMIC FĂRĂ DE DUMNEZEU", ideal pentru care înaintașii noștri și-au lăsat mamă și tată, copii, frați și surori, prieteni și pământ străbun.
Și totuși, în acest marasm sufletesc temporar, două momente au mai întristat pe unii români patrioți: în Catedrala Unirii, se aflau 8 veterani din „războiul tiraspolez", frați de-ai noștri basarabeni; nimeni nu le-a acordat vreo atenție; ei... care în Catedrala Unirii au venit pentru o speranță, a unei alte UNIRI, numai că din păcate politicienii noștri nu sunt cu gândul la unire, ci mai mult la alegerile care să le umple burțile, casele și mesele. I-am sărutat și îmbrățișat bărbătește, dar pe chipul lor am văzut deznădejde...
Un alt moment a fost prezența pe esplanada din fața catedralei a unui patriot român, fostul edil de Cluj - Napoca, dl Gheorghe Funar, care se afla în spatele a 6 edili zonali, care pe tot timpul slujbei religioase râdeau, își făceau poze, și l-au neglijau total pe un fost coleg... edil. Discutam atunci cu un ofițer român, întrebându-ne dacă ar fi fost în locul dlui Funar, udemeriștii Hunor, Marko Bela, drujba Ardealului, Atila, cu care și-au împărțit ȚARA, NEAMUL ȘI BRAZDA DE PĂMÂNT ROMÂNEASCĂ, spre a lor rușine, cum ar fi procedat? Dar trădătorii de neam și țară, cozile de topor, mai devreme sau mai târziu, își vor primi ceea ce merită, dar până atunci le spunem ce zicea un scriitor francez: „Unii dintre aceștia au fundul mai mare decât capul", să nu zicem vorba românească „poartă o pălărie mai mare decât capul".
Parada militară a adus foarte multă bucurie sufletească miilor de participanți și în special copiilor, care, cu tot Gerarul de afară, s-au urcat în pomii și stâlpii din parcul albaiulian. Această demonstrație a potențialului militar mi-a adus aminte de cuvintele marelui unionist Al. I. Cuza: „Armata română este puterea, este viitorul patriei noastre. NU scăpați niciodată din vedere această înaltă misie". Emoționantă a fost și întâlnirea cu grupul sărmășan „Graiul Câmpiei", îmbrăcat în „straie naționale" și condus de doamna directoare a Bibliotecii „Liviu Rusu", Dinuca Burian.
Ajuns în satul natal Hădăreni, într-o altă entitate existențială, m-au așteptat părinții, frații, surorile, consătenii, cărora le-am arborat la „casa lor veșnică" un „SFÂNT TRICOLOR ROMÂNESC", făcându-i în felul acesta părtași și pe dânșii la acest moment-periplu românesc sărbătoresc. Am fost la un moment ireversibil al vieții noastre; un moment când credeam că suntem un popor unit; constat cu mare dezamăgire că suntem mai dez-uniți ca niciodată. Cui se datorește această stare regretabilă? Cu siguranță, NU, poporului românesc, care este... încă blând și blajin; Clasele politice în totalitatea lor, din ultimii 27 de ani, se fac vinovate de dez-unirea Țării și de prăpastia în care ne aflăm și spre care ne îndreptăm. Din secolul trecut Dimitrie Gusti ne avertizează și ne învață: „Când o națiune este bogată în resurse economice, bogată în pregătire militară, bogată sufletește și mai ales bogată în patriotism, acea națiune, oricare ar fi împrejurările istorice, este sigură de victorie, căci ea este invincibilă".
DOAMNE, BINECUVÂNTEAZĂ POPORUL ȘI NEAMUL NOSTRU ROMÂNESC, CEL DREPT CREDINCIOS, ȚIE ȘI ROMÂNIEI MAME! AMIN.
„Reflecții sufletești" vol. II, preot ortodox român Ilie Bucur Sărmășanul
Din secțiunea: „Deșteaptă-te, Române! Vin alegerile!"
