MINISTRUL DE EXTERNE, Péter Szijjártó, O RUȘINE A DIPLOMAȚIEI UNGARE

Motto: „Cel care se dă mare maghiar, nici nu este atâtde maghiar" (Gyula Juhász, poet maghiar clasic)

„Ministrul ungar de externe, Péter Szijjártó, a declarat mass-mediei din Budapesta: „Le interzic tuturor diplomaților ungari și angajaților Ministerului Afacerilor de Externe din Budapesta să participe, fie în Ungaria, fie în străinătate, la manifestările oficiale organizate cu prilejul Zilei Naționale a României. Poporul maghiar nu are ce sărbători pe 1 Decembrie".

Ca scriitor și publicist maghiar din România și patriot român nu pot să trec sub tăcere acestă dispoziție diplomatică grosolană, consternantă și lipsită de orice urmă de bun-simț, precum și această atitudine deplorabilă și de mare maghiarotard de care a dat dovadă prin acțiunea sa ministrul ungar de externe, Péter Szijjártó, așa cum a rezultat din titlul unui articolul citat mai sus, publicat în paginile unui ziar. Este departe de mine gândul de a-mi impune o atitudine respectuoasă, morală și europeană, respectiv să îi dau lecții de istorie acestui politician tânăr, desăvârșit de arogant, care în Guvernul condus de premierul Viktor Orbán se află în fruntea Ministerului Afacerilor de Externe.

În contextul în care de peste 60 de ani, în România, mă ocup de redactarea unor ziare și reviste în limba maghiară, care sunt publicate atât la Cluj-Napoca, cât și la

Târgu-Mureș, și timp de mai mult de 40 de ani am condus, la Târgu-Mureș, singura revistă lunară a scriitorilor maghiari din Transilvania, intitulată „Igaz Szó" și de 26 de ani sunt redactorul-șef al revistei culturale, bilingve (maghiaro-română), intitulată „Együtt-Împreună", editată la București, care promovează armonia interetnică și fraternitatea dintre popoare, cu alte cuvinte întreaga mea activitate de scriitor și de publicist mi-am consacrat-o - și la fel procedez și azi, când pe umerii mei apasă cei 88 de ani - pentru consolidarea relațiilor de colaborare și de prietenie a popoarelor maghiar și român, doresc să atrag atenția ministrulul ungar de externe, Péter Szijjártó, la câteva fapte și adevăruri istorice.

Înainte de toate vreau să îi atrag atenția asupra unui aspect pe care îl cunoaște, desigur, foarte bine și domnia sa, dar nu este, totuși, dispus să îl accepte, și anume că statele membre ale Uniunii Europene și ale NATO se comportă unul față de celălalt ca parteneri strategici, respectă în totalitate Constituția unor țări și consideră că acest respect face parte din valorile fundamentale europene. Cea mai mare sărbătoare a României este asociată prin Constituția aflată în vigoare de Hotărârea istorică înfăptuită de Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918. După părerea mea, minima decență diplomatică ar fi trebuit să îl oblige pe ministrul ungar de externe să respecte Constituția României, ca țară fraternă. Ministrul ungar de externe nu vrea să cunoască această regulă obligatorie de comportament atunci când este vorba despre România.

În al doilea rând, aș dori să îi atrag atenția ministrului ungar de externe, Péter Szijjártó, asupra unui alt aspect, în condițiile în care, după toate semnalele, din cauza lipsei cunoștințelor istorice, domnia sa nu știe sau nu vrea să știe că în ziua de 1 Decembrie 1918, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia nu puterile eropene au fost cele care au decis, ci Istoria, Timpul, și anume cei peste 100 de mii de oameni care s-au adunat ca reprezentanți ai tuturor teritoriilor locuite de români și au proclamat unirea Transilvaniei cu România. Această mare adunare a încununat lupta dată de mai multe secole de poporul român pentru independență, libertate și unire.

În al treilea rând, aș atrage atenția, dar mai degrabă i-aș recomanda ministrului ungar de externe, Péter Szijjártó, să învețe ce înseamnă a fi maghiar european de la marii înaintași ai literaturii și culturii națiunii maghiare pentru care, indiferent cât de dureroasă a fost prăbușirea, după Primul Război Mondial, a Monarhiei Austro-Ungare, au înțeles că aceasta a însemnat sfârșitul Marii Ungarii, care a încetat să mai existe pe harta Europei, că evenimentele care au reprezentat o imensă pierdere, o lovitură tragică pentru națiunea maghiară și pentru statalitatea maghiară au avut un efect pozitiv asupra dezvoltării istorice a diferitelor naționalități de pe teritoriul Ungariei, astfel și pentru români, care erau într-un număr însemant, pentru constituirea unui propriu stat național și pentru înfăptuirea năzuințelor naționale pe ruinele Monarhiei Austro-Ungare. Ministrului ungar de externe i s-ar cuveni să cunoască faptul că în ziua de 8 noimebrie 1918, în paginile ziarului „Világ" („Lumea"), editat la Budapesta, a fost publicat Manifestul intitulat „Către inteligența maghiară", care este un document exemplar, scris în spirit european, și a fost semnat, pe lângă cei doi cei mai mari maghiari, cele două genii maghiare, cu renume internațional: Endre Ady și Béla Bartók, și de mai mulți creatori maghiari de talie europeană: Mihály Babits, Zoltán Kodály, Dezsõ Kosztolányi și mulți alții.

Dacă ministrul ungar de externe, Péter Szijjártó, ar cunoaște, totuși, acest Manifest, cu o valoare de excepție, atunci situația sa este și mai dramatică, deoarece nu înseamnă nici mai mult și nici mai puțin, decât că în poziția sa de mare maghiarotard vrea să fie mai mare maghiar decât Endre Ady și Béla Bartók.

Acest Manifest, semnat de de Endre Ady și Béla Bartók, este un exemplu, profund european, este o dovadă a înțelegerii raționale a evenimentelor sociale și internaționale din acea perioadă și care a precedat Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Câteva idei citate din Manifest spun mai mult, decât orice: „Maghiari! S-a înfăptuit o dorință veche a noastră. Maghiarii, ca națiune, se organizează. Vechea Ungarie s-a prăbușit, maghiarii nu mai zac în patul Procust al unui stat istoric vechi. Ei înșiși dispun de ei. Cu aceasta am încheiat războiul. Nu vrem să participăm în alte lupte. Nu avem nicio pretenție față de națiunile noastre fraterne. Maghiari! Și noi ne considerăm o națiune renăscută. Ne considerăm ca o forță eliberată, ca frații care se deșteaptă din somn la o viață nouă din ruinele monarhiei. Ne vom trezi eliberați, conștienți fiind, ca frații noștri, de faptul că nu mai suntem nevoiți să fim supuși, libertatea națiunilor fraterne fiind clauza libertății noastre. Cum să te simți liber, dacă vecinul nu este liber? Să fim liberi, să trăim în pace unul lângă altul, ca națiuni libere".

Acest document, scris în spirit european, a consființit un adevăr istoric: Vechea Mare Ungarie s-a prăbușit. Naționalitățile din teritoriile Monarhiei Austro-Ungare s-au desprins de vechea Ungarie feudală, împreună cu milioanele de maghiari, de politica feudală, asupritoare, bazată pe hegemonia națională statală, de acea țară despre care cel mai mare poet revoluționar al secolului XX, Endre Ady astfel se exprima: „Este cea mai decepționată, cea mai înșelată țară, cu mulți vanitoși, boieri, păcătoși și cu o mare sărăcie". Vechea Ungarie s-a prăbușit inevitabil, iar pe ruinele acesteia națiunile fraterne ale maghiarilor au înființat noi state naționale. Marea Adunare Națională este unul din momentele acestei dezvoltări istorice, este o „stație" prin care s-a înfăptuit România modernă.

Potrivit ministrului ungar de externe „maghiarii nu au ce sărbători pe 1 Decembrie". Acest analfabetism diplomatic este echivalent cu un fanfaronism. Este mai clar decât lumina zilei că din cauza așa-numitei politici domnești maghiare, Ungaria, fiind pe partea perdanților atât în Primul, cât și în al Doilea Război Mondial, a primit de la istorie această lovitură tragică datorită căreia harta de azi a Ungariei este așa cum este. Nimeni nu poate cere maghiarilor să se manifeste cu strigăte de bucurie când, după Primul Război Mondial, Ungaria a pierdut teritorii imense și o parte însemnată a locuitorilor săi. Dar, din partea politicienilor ungari cu responsabilitate, în cazul de față, din partea unui ministru de externe, avem pretenția ca el să se manifeste cel puțin cu atâta luciditate și europenism față de evenimentele de o importanță istorică a națiunii române, precum semnatarii Manifestului de la Budapesta, citat mai înainte. Iar noi, maghiarii de aici pentru care România este țara natală, ni s-ar cuveni să înțelegem și să apreciem cu o minimă empatie faptele istorice petrecute la Alba Iulia.

Nu trebuie să ne manifestăm cu strigăte de bucurie. Nu cere nimeni așa ceva de la noi, dar în niciun caz prin atacuri defăimătoare lansate la adresa poporului român și a istoriei acestui popor, cu care, conform judecății Timpului, trebuie să trăim într-un climat de respect reciproc pe acest pământ, în patria noastră comună, România.

Nu ar fi rău dacă ministrul ungar de externe și Guvernul ar acorda o mai mare atenție unor excepționali ziariști și personalități ale vieții publice budapestane - cum este, de exemplu, și scriitorul și jurnalistul Henrik Havas, care se bucură de un mare respect public -, care în cadrul unei mese rotunde organizate de o emisiune difuzată de televiziunea ungară ATV, a condamnat provocarea lansată împotriva României, nedemnă pentru un ministru ungar de externe, subliniind că Péter Szijjártó provoacă, prin această manifestare, mai mult rău pentru maghiarii din România. De fapt, politicianul ungar, care adoptă o atitudine arogantă nemărginită, ce fel de mesaj a vrut să transmită prin gestul său diplomatic de mare maghiarotard maghiarilor din România? Mesajul său a fost ca maghiarii de aici să îi urmeze exemplul său? Sau exemplul lui László Tõkés și a colegilor săi care au etichetat ziua de 1 Decembrie drept zi de doliu?

Modul în care s-a manifestat Péter Szijjártó este o rușine a diplomației ungare. Ministrul de externe a defăimat incalificabil istoria României, țară membră a Uniunii Europene. Oare, în România nu există un ministru de externe? În România nu există un premier? De ce numai fostul președinte al României, Traian Băsescu, a considerat că este obligația sa să cheme la ordine pe ministrul ungar de externe? Ceilalți conducători ai țării nu sunt, oare, români? Unde au fost și unde sunt, când de la Budapesta primim asemenea mesaje?

Sunt de acord cu ziariștii porfesioniști și cu personalitățiile vieții publice din Budapesta, care condamnă ferm dispoziția defăimătoare la adresa României, a poporului român, dată de ministrul ungar de externe, Peter Szijjarto, cu prilejul zilei de 1 Decembrie, Ziua Națională a României.

Lasă un comentariu