Nicolae Băciuț - Un boier printre tovarăși

Zilele acestea, cunoscutul scriitor Nicolae Băciuț împlinește 60 de ani. Șaizeci de ani de viață și sute de cărți publicate! Nu puteam trece peste acest moment aniversar, fără a-i dedica câteva gânduri, semn al prețuirii, aprecierii și admirației pentru strădania de a așterne în multele sale cărți frumuseți spirituale și culturale ale neamului nostru românesc. La împlinirea a șase decenii, Nicolae Băciuț, Director al Direcției pentru Cultură Mureș, director al Editurii Nico, redactor-șef al Revistei și Editurii Vatra Veche, poet, eseist, editor, publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România, este un lăuntric, adică sufletește o plămadă românească prin excelență.

Este dificil să creionezi portretul unui om, în special când vrei să vorbești despre cineva foarte bogat, în fapte, în idei, în credință. Nu voi merge după modelul Patericului, care prezintă portrete alcătuite doar din trăsături care formează chipul cristic al omului. Îl voi prezenta pe Nicolae Băciuț, căci lui îi este dedicat acest text, acest modest omagiu, plecând de la identitatea lui biografică.

Nicolae Băciuț s-a născut la 10 decembrie 1956, în Chintelnic, sat așezat pe linia de trecere între Câmpia Transilvaniei și dealurile Bistriței. Mama, Maria, născut Măgherușan, trecută la cele veșnice în 1970 și tata, Grigore, răposat în 1995, sunt icoanele la care Nicolae Băciuț se smerește și se închină necontenit și azi, cu aceeași statornicie cu care o făcea în copilărie. Oameni harnici și iubitori de neam și Dumnezeu, Grigore și Maria Băciuț și-au crescut copiii în cultul muncii, al credinței, al generozității. Nimic nu era de mai mare însemnătate pentru acești oameni decât cuviința viețuirii, ceea ce tălmăcit este respectul Dumnezeirii, al datinii, al legii și rânduielilor.

A urmat clasele I-VI, la Scoala Generală Chintelnic, județul Bistrița-Năsăud, clasele IX-XII, la Liceul „Liviu Rebreanu" din Bistrița, și Facultatea de Filologie, secția română-engleză, la Universitatea „Babeș-Bolyai", Cluj-Napoca.

A scrie despre omul Nicolae Băciuț înseamnă, în mare măsură, totuna cu a scrie despre opera sa. Din 1979, a fost redactor, apoi secretar de redacție la revista studențească de cultură „Echinox", din 1983, redactor la revista „Vatra" din Târgu-Mureș. În 1990, a fondat prima publicație privată la Târgu-Mureș, „Alpha". Bursier în SUA, în 1990, unde a realizat singur revista „Noul pământ". A fondat și editat mai multe reviste, între care din 2009, în regim de „one man show", realizează revista lunară de cultură „Vatra veche". A fondat mai multe edituri și a publicat peste o mie de cărți, din 1990 încoace. A fost corespondent la TVR 15 ani, din 2001 este director al Direcției pentru Cultură Mureș. A organizat sute de acțiuni, programe, proiecte culturale, în țară și străinătate. A publicat peste șaptezeci de volume proprii, după debutul în 1986, cu „Muzeul de iarnă" (poeme) - poezie, publicistică, critică literară, jurnale de călătorie etc.

A realizat o „Istorie a literaturii române contemporane în interviuri" (2 volume, 1000 p.), un proiect original, singular în peisajul editorial românesc. A realizat volume de interviuri cu Nichita Stănescu, Mihai Sin, Ion Vlasiu. Volumul de dialoguri cu N. Steinhardt a fost realizat epistolar, în anii în care N. Steinhardt se stabilise la Mănăstirea Rohia, iar Nicolae Băciuț era redactor la revista „Vatra" din Târgu-Mureș.

Activitatea publicistică s-a concretizat în mii de articole, studii, volume și cărți, publicate la edituri de prestigiu din țară și străinătate.

Fiindcă veni vorba de muncă, trebuie să amintim aici că este greu a cântări în cumpăna câtorva cuvinte activitatea prolifică a poetului, gazetarului și omului de cultură Nicolae Băciuț Autor de volume de poezie, jurnale de călătorie, interviuri, cronici, maestrul a scrijelit, cu delicatul colț al inimii sale, dovezi ale unei lumi mărețe, adevărate icoane înfăptuite prin cuvinte, în care spiritualitatea și cultura se îngemănează într-o simbioză autentic românească, confirmând că o credință sprijinită de cultură poate da naștere la frumuseți perene, iar o cultură plămădită în vatra credinței și frumuseții spirituale  a unui popor sprijină credința, năzuințele spirituale ale acestuia. A muncit ca un ocnaș. Nimic nu i-a ieșit ușor, fără cazna trudei: un trudnic, inspirat și iscusit mânuitor al condeiului.

A cutezat, când a fost cu putință, să taie cărări proprii și să dezvăluie lumii orizonturi până atunci neștiute, spre desfătarea prețuitorilor scrisului românesc. Nicolae Băciuț este un adevărat apostol al culturii românești, căci toate realizările sale din domeniul culturii sunt predici vii ale credinței și năzuinței sale spre Adevăr.

Nicolae Băciuț fost distins cu numeroase aprecieri, distincții și premii (mai puțin în urbea în care trăiește de o viață), dintre care, cele mai recente sunt: Marele Premiu pentru Poezie al Festivalului Internațional de Poezie „Nichita Stănescu", Ploiești, în 2014, iar în 2016 a primit Premiul „Eminescu" la Festivalul Internațional „Mihai Eminescu", Drobeta Turnu Severin. Cum îi știu anagajamentul și puterea de muncă, perseverența, talentul și inteligența, nu ezit să cred că viitorul lui Nicolae Băciuț va fi la fel de rodnic. Și încă ceva. Nicolae Băciuț este mereu tânăr și plin de proiecte, e un om al viitorului, dar și al prezentului și al trecutului.

La 60 de ani, rotunjiți zilele acestea, directorul Direcției pentru Cultură Mureș nu are de ce se teme: a realizat tot ce și-a propus, are o operă a cărei valoare, complexitate și întindere îi vă fi depășit până și propriile așteptări.

Nu pot să nu remarc, de asemenea, faptul că lui Nicolae Băciuț îi plac nespus oamenii. Tovărășia acestora e tămăduitoare sufletului său mereu cu ferestrele deschise. Înconjurat de prieteni dar, cu asupra de măsură, și de frustrați denigratori, gazetarul și poetul Nicolae Băciuț și-a făcut din regula „să mă descurc de unul singur" un veritabil crez. În decursul anilor, Nicolae Băciuț a agonisit lumină din lumina vieții altora, oameni de suflet, savanți, scriitori, artiști, preoți, slujitori ai Bisericii, pe care i-a prețuit întotdeauna. S-a îngrijit ca amintirea lor să nu se piardă. A scris mult despre ei, a adunat comori între coperțile cărților, a pus suflet și a trudit îndelung, cum rareori se întâlnește în lumea noastră. A oferit cu generozitate, fără să aștepte ceva în schimb!

Nicolae Băciuț e un semen al nostru care și-a dobândit nu ușor locul cel înalt din societate, dar asta nu i-a schimbat defel modul de a fi, direct, sincer, fără de ascunzișuri, dulce iscoditor, ascultător cât cuprinde, afectuos. Își cunoaște bine măsura și nu se consideră decât un norocos al sorții. Sensibil și atent, a căutat să facă mult bine celor care îi ieșeau în cale. Chiar dacă, poate, mulți dintre ei uită să-i mulțumească, aceasta nu-l descurajează, știind că binele trebuie făcut până la capăt.

Nicolae Băciuț merită și prețuirea Bisericii, pe de-o parte pentru scrisul lui, pe de alta, pentru activitatea desfășurată ca membru în Consiliul și Comitetul parohial din mai multe parohii mureșene, în Adunarea Eparhială de la Alba Iulia, și ca delegat din partea județului Mureș, în mai multe mandate, la Adunarea Națională Bisericească. Fiu credincios al Bisericii Ortodoxe Române, Nicolae Băciuț a sprijinit îndeaproape proiectele social-culturale, filantropice, administrative, economice, sau educaționale, ale bisericii. Trebuie evidențiat aportul deosebit pe care Nicolae Băciuț l-a avut la ridicarea Episcopiei de Alba Iulia la rang de Arhiepiscopie. Pentru bogata activitate în apărarea și slujirea dreptei credințe, în promovarea artei, culturii creștine și spiritualității românești, vrednicul de pomenire

Teoctist Patriarhul, precum și alți ierarhi ai Bisericii, I.P.S. Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, I.P.S. Justinian, Arhiepiscopul Maramureșului și Sătmarului, i-au acordat Poetului și gazetarului Nicolae Băciuț, în semn de apreciere, mai multe distincții și diplome de vrednicie.

Nicolae Băciuț împlinește „neverosimila" vârstă de 60 de ani. La aniversară, când bucuriile se adună și mâhnirile se risipesc, privind retrospectiv, întâlnesc lumina de pe chipul și din sufletul scriitorului. Frumusețea cuvintelor cu parfumul altor vremi, în care oamenii și locurile erau altfel, se întâlnesc în paginile domnului Băciuț, pe care le caut acum, cu aceeași ardoare și statornică apreciere, ca și în urmă cu 25 sau mai mulți ani. Îl consider, ca întotdeauna, un înțelept smerit, rătăcit printre oameni grăbiți. Dacă virtuțile s-ar putea proteja prin lege, atunci smerenia ar trebui să fie în cap de listă, pentru că există riscul să dispară definitiv dintre noi…Smerenia este o virtute rară și este ca o floare care crește în sufletele curate, plăcute lui Dumnezeu.

„Se zice că, într-o zi, îngerul florilor îi spuse tămâioarei:

- Ce răsplată să-ți dau pentru mireasma cu care îmbălsămezi viața oamenilor?

Iar ea a răspuns cu smerenie:

- Înger bun, te rog să-mi dai puțină iarbă, ca să mă ascund…"

Personal, de când Nicolae Băciuț m-a onorat cu prețuirea și, aș putea spune, cu prietenia sa, relațiile mele cu Domnia Sa și cu cei dragi ai casei sale nu s-au întrerupt niciodată.

Toate acestea îmi dau onorantul prilej de a mă alătura la urările de bine și sănătate făcute Domniei Sale de cei care îl înconjoară cu prețuire și recunoștință la acest popas aniversar dăruit de Dumnezeu celor aleși de El. Fie ca Bunul Dumnezeu să Vă binecuvânteze cu viață îndelungată, bunăstare și fericire,

La mulți ani, Maestre! La mulți ani, dragul nostru prieten!

Lasă un comentariu