Când te întâlnești cu dracul, rămân urme

Într-o zi, povestea părintele Calistrat, cu multă vreme în urmă, un nătărău și-a scris lepădarea de Dumnezeu, cu sângele lui, dându-se chezaș diavolului. Deci, a scris cu sânge pe o hârtie așa: „Eu, Ion, mă dăruiesc diavolului cu sângele meu, mă lepăd de Hristosul în care am crezut și m-am botezat și am trăit și m-am împărtășit și vreau să fiu fiul diavolului!" Și a semnat cu sângele lui și s-a îndrăcit! A intrat dracul în el pentru că de-acum era proprietatea lui.
Sfântului Vasile cel Mare i s-a făcut milă de el și l-a închis într-o temniță, o cămară cu gratii, și îi citea permanent moliftele lui. Și în noaptea de Anul Nou, când i-a citit iar, îndrăcitul se mai liniștise, dar hârtia a rămas la diavol în momentul în care o aruncase în văzduh la cimitir, unde a scris lepădarea de Hristos și de credința creștină. Și atât de mult a citit Sfântul Vasile, cu atâta tărie, încât dracul n-a mai rezistat și a început să urle și a dat drumul la hârtie în văzduh și a luat foc. Deci, s-a anulat respectivul act și omul a devenit iar al lui Hristos.
Când te lepezi de Dumnezeu cu bună știință, cu cuget îndrăzneț și cuget mizerabil, atunci e nevoie de aceste dezlegări și mai ales de funii ude la spinare!

Lasă un comentariu