Iată, așadar un subiect binevenit acum în prag de sărbători expus de prof. Al. Ciubîcă la „Casa Iancului" la data de 7.12.2016, în fața unui auditoriu format în mare parte din oameni ce și-au trăit tinerețea în vatra satului, cuibarul veșniciei românești, locul înveșmântat în smerit și preacurat, cel care ne-a învățat a prețui adevărul, cinstea, sfânta dreptate, formator de virtuți morale, civice, toate aflătoare sub puterea dreptei credințe și a legilor dumnezeiești. Numai că aproape toți participanții la această manifestare deosebită, excepție făcând tineretul, s-au dezlipit demult de sat, rupându-se astfel de rădăcinile neamului înfipte acolo de la-nceputul lumii, întinându-se în lumea mincinoasă și plină de păcate a orașului, pervertindu-și mintea, inima și credința.
O asemenea temă, expusă de un împătimit al tradițiilor și rânduielilor creștine românești, prof. Ciubîcă, bine documentată, bine argumentată, susținută de sunet și imagini (vechi colinde românești din diferite zone ale țării, din comunități românești aflate în țări limitrofe României, unele chiar în limba aromână), nu putea să nu înfioreze sufletul și inima participanților, să nu trezească nostalgii, amintiri, despre o lume pierdută în colbul timpului, dar păstrată încă spre nemurire într-o țandără de gând, pe care lacrima sufletului nostru o mai trezește din când în când la viață.
Colindul, Capra, Turca, Jocul ursului, Steaua, Plugușorul, semnificația lor laică și creștină, venite din preistorie, ne arată nu numai vechimea lor multimilenară dar și faptul că numai noi, românii, trăitori aici din veac în veac, le-am putut păstra nealterate ca formă și conținut, înțelegându-le sensul, vibrația, încărcătura emoțională. Tradițiile, datinile, obiceiurile, sunt chiagul spiritual care ne-au ținut vii în furtuna timpului, ne-au înădit în răstimpuri neamul cel mereu împărțit la unii și la alții din mai-marii lumii, ne-au reamintit mereu cine suntem și de unde venim, știindu-ne apărați mereu de umbra ocrotitoare a Tatălui Ceresc. În final, dl prof. Ciubîcă a citit trei colinde ale marilor noștri poeți: Eminescu, Coșbuc, Adrian Păunescu.
Dl Lazăr Lădariu ne-a prezentat câteva din tradițiile creștine ale zonei sale de baștină, semnificația lor, talentul excepțional al poeților anonimi care au șlefuit cuvintele colindelor dându-le strălucire, frumusețe, fior, sfințenie. Spre exemplificare, domnia sa ne-a citit câteva fragmente din unele colinde care mai circulă și acum prin zonă, îndemnându-ne să păstrăm nealterată creația populară, să o lăsăm urmașilor în toată frumusețea ei, să nu o pervertim, să nu o pierdem, pentru că atunci ne rupem cu totul de rădăcinile neamului.
Dl. Emil Cecălăcean ne-a reamintit faptul că tradițiile fac parte din cultura spirituală a neamului nostru, îmbogățind-o, că de ele s-au ocupat oameni erudiți de aleasă simțire, grație lor avem în păstrare o avere culturală neprețuită, cum nu au alte popoare, dar și faptul că lumea de astăzi, în nemernicia ei, se leapădă, uită, dă o altă semnificație (mai ales comercială) acestor frumoase tradiții românești.
În final, președintele Asociației Cultural-Patriotice ,,Avram Iancu", dl Ioan Berța, a amintit faptul că asociația pe care o conduce are în vedere tocmai acest deziderat, cel al neuitării rădăcinilor neamului românesc, al păstrării valorilor sale culturale, invitându-ne să participăm în data de 16.12. 2016 la o seară de colinde, manifestarea urmând a avea loc la statuia lui Avram Iancu.
