A fost odată ca niciodată un biet lustragiu care își câștigă existența, da, ați ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau și ieșeau dintr-o clădire impozantă din centru.
Niciodată nu știuse exact ce clădire este aceea în fața căreia lucra de ani de zile, poate era o bancă, poate era o bursă, poate vreun minister important, însă domnii bine îmbrăcați care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-și lustrui pantofii.
Lustragiul nostru era priceput în ceea ce făcea, folosea numai crema de pantofi de cea mai bună calitate și era vesel și optimist.
Într-un cuvânt era mulțumit cu munca lui, iar clienții lui la fel, așteptându-și răbdători rândul la lustruit.
Într-o zi însă s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalți care l-a întrebat prietenos: „Ce faci aici? Ce-i cu tine așa de vesel? Nu ți-a spus nimeni de criza financiară?"
Ce-i drept nu-i spusese nimeni, niciunul dintre domnii aceia bine îmbrăcați care intrau în bancă sau ce-o fi fost acolo, probabil toți la curent cu criza.
„Poate nu le pasă de tine sau poate n-au avut suflet să îți spună, însă criza financiară e pe drum și ne va afecta absolut pe toți, nu va scăpa nimeni, nici măcar tu, un biet lustragiu. Așa că dacă ai un dram de minte îți iei măsuri din timp, ca să nu fi luat pe nepregătite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, știu ce vorbesc."
După plecarea domnului binevoitor lustragiul nostru rămase pe gânduri. Poate că întradevăr niciunul dintre clienții lui nu îl considerase demn să îl pună la curent cu criza financiară. Noroc cu domnul cel prietenos care îi voia binele.
Așa că lustragiul a început să ia măsuri încât să nu fie luat pe nepregătite de criza financiară. Pentru început folosea mai puțină cremă de pantofi și mai de proastă calitate.
Apoi a început să aloce mai puțin timp fiecărui client, după cum se spune timpul înseamnă bani. A început să socializeze mai puțin cu aceștia, criza e criză, nu mai e timp de pălăvrăgeală.
Preocupat de criza financiară devenise îngândurat, tăcut și își făcea treaba de mântuială.
Așa că, încetul cu încetul, clienții fideli cărora le plăceau veselia și calitatea muncii lustragiului au început să se rărească.
Iar lustragiul nostru, cu fiecare client pierdut, era mulțumit într-un fel ciudat ca domnul cel binevoitor a avut dreptate.
„Ce m-aș fi făcut dacă expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum aș fi fost probabil luat pe nepregătite de criza financiară."