După mulți ani de sărăcie grea, care însă nu i-au zdruncinat încrederea în Dumnezeu, rabinului Eisik din Cracovia i s-a poruncit în vis să meargă să caute o comoară la Praga, sub podul care duce la palatul regal. După ce visul s-a repetat de trei ori, rabinul Eisik a plecat la Praga. Numai că podul era păzit zi și noapte de gardieni, astfel că rabinul nu îndrăznea să se apuce de săpat. Venea însă în fiecare dimineață lângă pod și îi dădea târcoale până seara.
În cele din urmă, șeful pazei, intrigat de ceea ce vedea, l-a întrebat, politicos, ce face acolo: caută ceva anume sau așteaptă pe cineva? Atunci rabinul Eisik i-a povestit visul datorită căruia venise la Praga. Gardianul a izbucnit în râs: „Bietul de tine! Ai pornit la o asemenea drumeție de dragul unui vis! Deh, așa e când te încrezi în vise! Și eu ar fi trebuie să-mi iau picioarele la spinare când mi s-a poruncit odată în vis să merg la Cracovia și, în odaia unui jidov pe care, chipurile, îl cheamă Eisik, fiul lui Jekel, să sap undeva sub sobă ca să găsesc o comoară. Eisik, fiul lui Jekel! Parcă mă văd la locul cu pricina - unde probabil jumătate din locuitorii evrei se numesc Eisik și cealaltă jumătate Jekel - scotocind prin toate casele!" Și paznicul a izbucnit din nou în râs. Rabinul Eisik l-a salutat și a plecat acasă. A dezgropat comoara de sub sobă și, cu o parte din ea, a construit o casă de rugăciune care se numește „Reb Eisik Reb Jekel".
