Bănuţul privighetorii

A fost odată un tânăr care trăia împreună cu mama sa într-o colibă. Băiatul a luat hotărârea să plece ca să caute de lucru într-un oraş mare. În timp ce urca spre vârful unui munte, a fost surprins de o furtună. Se făcea noapte. A zărit în depărtare o lumină şi s-a îndreptat spre ea. Ud până la piele, a bătut la uşă. A fost primit de o femeie tânără, zâmbitoare şi foarte frumoasă. Vocea ei era melodioasă, un fel de crescendo, clar şi subţirel, care făcea parcă să danseze fiecare frază: „Uic, ţi-u, ţi-u, ţi-u…". Ea i-a dat de mâncare. În timp ce mânca, tânăra femeie i-a pus tot felul de întrebări.

- Văd, i-a spus ea, după ce l-a ascultat, că speri să găseşti de lucru la Edo, în marele oraş. Eu trăiesc singură aici. Vrei să lucrezi pentru mine?

Tânărul a acceptat. Băiatul tăia lemne, făcea treburile zilnice, lucra la câmp. Era curajos şi cinstit şi femeia îl aprecia. Într-o zi, ea i-a spus:

- Trebuie să lipsesc un timp. În spatele casei, după cum ştii, sunt trei magazii pentru provizii. Îţi cer să nu intri şi nici măcar să nu te uiţi în interiorul celei de a treia. Tânărul a făcut întocmai. Nu a intrat niciodată în a treia magazie, nu a aruncat spre ea nici măcar o privire pe furiş. Astfel a trecut un an. Într-o dimineaţă de toamnă, băiatul a zis:

- Aş vrea s-o văd pe mama, poţi să-mi dai liber?

Femeia din munţi i-a înmânat un plic dintr-o frumoasă hârtie de mătase.

- Acesta este salariul tău, i-a spus ea. Cred că vei fi mulţumit.

Băiatul s-a întors acasă. A desfăcut plicul şi a descoperit o monedă fin lucrată. Neştiind ce să facă cu ea, i-a arătat-o primarului satului, care a exclamat:

-E o monedă foarte rară, numită „bănuţul privighetorii" pentru că acestei nobile păsări îi trebuie o mie de ani ca să o realizeze. Sunt gata să ţi-o cumpăr cu o mie de scuzi. Tânărul a acceptat. A devenit bogat, s-a căsătorit şi a trăit fericit.

Numai că, un vecin era invidios pe el. Ardea de nerăbdare să aibă şi el „bănuţul privighetorii". L-a întrebat pe tânăr cum să-şi procure şi el unul, iar acesta i-a dat de bunăvoie explicaţiile necesare. Vecinul a plecat spre munţi, a întâlnit-o pe femeia care trăia singură şi i-a propus să intre în slujba ei. A fost angajat. Omul lucra cu mult zel, ştiind că după un an va obţine acea recompensa extraordinară. Într-o dimineaţă, femeia i-a spus:

- Voi lipsi câteva zile. În spatele casei, sunt trei magazii, a treia este secretă şi încuiată. Nu trebuie să intri acolo sub nici un motiv, nici măcar să arunci o privire.

Vecinul lacom şi-a zis: „Acolo femeia îşi ţine ascunsă comoara. Mâine, voi intra acolo cu un sac mare, îl voi umple cu monede şi voi deveni omul cel mai bogat de pe pământ".

A doua zi, după ce se asigura că femeia plecase, a intrat în a treia magazie. Atunci a văzut, într-o încăpere goală, o creangă de prun înflorit pe care cânta o privighetoare. Imediat ce l-a zărit, pasărea şi-a luat zborul. Casa a dispărut ca prin farmec şi vecinul lacom s-a pomenit stând pe o grămadă de mărăcini. Singur în creierul munţilor. Şi uite-aşa a fost!

Lasă un comentariu