În ajunul sărbătorii Marii Uniri şi în miezul unei adevărate sărbători a creştinismului românesc, miercuri, 30 noiembrie, ziua în care toţi creştinii români îl sărbătoreau pe Sfântul Andrei, a răsunat din nou chemarea tulnicului la Casa Iancului. A răsunat de adunare întru cinstirea memoriei lui Petru Maior şi a corifeillor Şcolii Ardelene, pricipala mişcare de emancipare politico-socială din Transilvania, din pulsul căreia a zburat spre generaţiile următoare grafia latină în limba română, în locul celei chirilice, a răsunat pentru un nou eveniment de suflet organizat în lumina făcliilor aprinse cu peste trei secole în urmă în lupta pentru drepturile naţionale, pentru limba şi credinţa străbună şi pentru unirea tuturor românilor într-o singură ţară.
Şi ce început ar fi putut fi mai potrivit unui astfel de eveniment decât prezentarea copleşitorului volum scris în limba chirilică la 1812 de către Petru Maior, „Istoria pentru începutul românilor în Dachia", lucrarea care ilustrează însăşi crezul şi direcţia întregii Şcoli Ardelene de a aduce argumente istorice şi filologice în sprijinul tezei că românii transilvăneni sunt descendenţi direcţi ai coloniştilor romani din Dacia?
În calitate de moderator, domnul Ioan Berţa, preşedintele Asociaţiei Cultural-Patriotice „Avram Iancu" a oferit cuvântul de deschidere domnului Lazăr Lădariu, domnia sa însuşi o flacără vie a culturii româneşti, a limbii române şi a românismului în esenţa sa. Au fost scoase la lumină măreţele umbre ale istoriei noastre care au înfăptuit unirile de la 1600, 1859 şi 1918, ca un descântec de neam, menit a ridica blestemul dezunirii unei Românii care azi nu mai este cea din 1918 şi ai cărei copii rupţi de la sânu-i continuă să-i plângă printre străini.
Despre corifeii Şcolii Ardelene a vorbit domnul profesor Mihai Stavilă, care, plecând de la o incursiune în biografia lui Petru Maior, a purtat auditoriul pe aripile istoriei prin legăturile pe care ilustrul istoric şi lingivst le-a avut cu Gheorghe Şincai, Samuil Micu şi, prin acesta din urmă, cu Inocenţiu Micu-Klein şi Papiu Ilarian. Vorbind despre Petru Maior şi Şcoala Ardeleană, nu a putut fi uitat contemporanul nostru om de cultură, litere şi profesor, Serafim Duicu, care şi-a câştigat definitiv consacrarea scriitoricească datorită incursiunilor sale prin biografia lui Petru Maior, Gheorghe Şincai şi Samuil Micu.
Evenimentul a fost îmbogăţit de poezia domnului Mircea Dorin Istrate, preşedintele Ligii Scriitorilor Români - Filiala Mureş, o poezie ca o rădăcină adânc înfiptă în pământul ţării, din care aştepţi în orice moment să înverzească lăstari tineri şi de colindele domnului Gheorghe Mureşan, care au făcut să tremure a sărbătoare şi a dor Casa Iancului, casa în care făcliile nu se vor stinge niciodată.
