Împovărat de gânduri, înconjurat de prieteni…

Prezenţă mai degrabă discretă, în spaţiul literar autohton, Vasile Ciia Dătăşan revine în peisajul liric după o „tăcere" de şapte ani. Spunem „tăcere", şi nu „absenţă", pentru că, după „Inscripţii pe icoană" (2009), noul său volum de versuri, „Povară de gânduri", apărut recent la Editura Ardealul din Târgu-Mureş, stă mărturie muncii trudnice şi îndelungate a celui împătimit de limpezimea cuvântului, „muncit cu duşmănie", şi de ordinea interioară a expresiei poetice, coordonate esenţiale, de altminteri, şi ale volumelor sale anterioare, „Pământul cu ţărani" (1995) şi „Vremea dintre anotimpuri"(1997).

Neatras de „lansările" cu fast, lumini orbitoare şi „lăudaci" tocmiţi, Ciia Dătăşan, nimeni altul decât directorul Liceului Tehnologic „Traian Vuia" din Târgu-Mureş, profesorul Vasile Moldovan (pe care, citindu-i cărţile, cu greu ni-l putem imagina predând discipline tehnice) a avut inspirata idee de a-şi lansa noul volum, chiar la… locul de muncă, în sala profesorală a şcolii pe care o conduce de ani buni.

Evenimentul a avut loc miercuri, 14 decembrie, avându-l ca moderator pe directorul Editurii Ardealul, scriitorul şi publicistul Eugeniu Nistor subliniind maniera tradiţionalistă a demersului publicistic al autorului, încadrată în tiparele clasicismului (armonis, mimesis, catharsis) pe linia Alecsandri, Goga, Coşbuc, Ioan Alexandru, Ion Horea, cu certe reverberaţii blagiene în evocarea satului - axis mundi, „matrice a genezei fiinţei" (după cum remarcă şi criticul Iulian Boldea, în prefaţa cărţii).

Adresându-se dascălilor, prezenţi în număr mare la eveniment, scriitorul şi publicistul Lazăr Lădariu, redactor-şef al cotidianului „Cuvântul liber", aprecia, în alocuţiunea sa, iniţiativa autorului de a alege şcoala ca… „loc al acţiunii", în vremuri în care „unii asudă din greu pentru ca din şcoala românească să fie scoasă latina, să se subţieze orele de istorie şi de limba română, care ne dau trăinicie şi credibilitate". Lirica lui Ciia Dătăşan - remarca Lazăr Lădariu (autor, el însuşi, al „poeziei întoarcerii acasă", în „Câmpuri cosite de ceaţă") - „este una a sensibilităţii, a candorii chiar, a viziunii nostalgice, a expresiei curate, uneori a unui mod parodic".

Despre carte, „jurnal liric al vieţii", a vorbit, în notă critică, poetul şi eseistul Constantin Nicuşan, subliniind încercarea autorului de a salva şi recupera „o lume ce riscă să ajungă muzeu, întrucât cei din rural, câţi mai sunt, trăiesc acum pe coordonatele urbanismului globalizant, marcat de acute confuzii identitare, lingvistice şi culturale".

Cuvinte de apreciere pentru „mânuirea" cu talent a versificaţiei clasice, cu toate constrângerile de ordin prozodic, a rostit scriitorul, poetul şi publicistul târnăvenean Aurel Hancu, iar preoţii Iulian Suciu şi Petru Şerban au dat glas... tăcerii din preaplinul „poverilor de gând" ale autorului.

Un… gând colegial, rostit în versuri de doamna profesoară Liliana Takacs, a întregit atmosfera caldă, colocvială, din cancelaria şcolii, împodobită de sărbătoare şi transformată ad-hoc în lăcaş de cultură.

Discret şi modest, Vasile Ciia Dătăşan a izbutit să adune laolaltă dascăli, oameni de condei (poeţii Lazăr Lădariu, Eugeniu Nistor, Constantin Nicuşan, Răzvan Ducan, Ioan Găbudean, Zina Cengher), slujitori ai bisericii şi... simpli cetăţeni iubitori de frumos, într-un nobil demers ce confirmă respectul de care se bucură scriitorimea mureşeană, atât de valoroasă, dar, din păcate, mult prea dezbinată…

Lasă un comentariu