„CU VIOLENȚA PIERZI MEREU!"

Distribuie pe:

Concurs de eseuri

În debutul Campaniei „16 zile de activism împotriva violenței…", la conferința de presă de lansare a avut loc premierea concursului de eseuri cu tema „Cu violența pierzi mereu!", lansat în ziua împotriva violenței din cadrul Săptămânii Prevenirii Criminalității. În acest context, au fost prezentate fragmente din lucrările câștigătoare, apreciindu-se implicarea tuturor participanților. Premiile au fost acordate de Herlitz, aflăm de la comisar-șef PÎNCĂ Gabriela, coordonatorul Compartimentului de Analiză și Prevenire a Criminalității din cadrul IPJ Mureș.

Mențiune

„Consider că violența este exact ca și o boală, care odată ce te cuprinde este greu de învins. Un om cu adevărat puternic se poate confrunta cu propriul disconfort, își poate menține starea de echilibru în situații chiar iritante, iar cei slabi, care se lasă conduși de instincte primare, răspund cu vulnerabilitate, sunt ca și o casă fără fundație, care în scurt timp va ceda"

„Violența - drumul spre insucces" - MOGA DENISA (Colegiul Tehnic Târnăveni, prof. Festeu Angela)

Locul III

„Dacă fiecare dintre noi am conștientiza și ne-am implica mai mult atunci când cel de lângă noi are nevoie de ajutor, poate am reuși să oprim creșterea violenței în societate. «Resping ideea de violență pentru că binele obținut prin mijlocirea acesteia nu este de durată, în schimb răul provocat de violență este de durată»" - Mahatma Gandhi

„Violența este arma celor slabi" - COSTIN CODRUȚA (Colegiul Tehnic Târnăveni, prof. Mureșan Gabriela)

Locul II              

„Dacă ne punem întrebarea- Violența poate fi „eliminată"?, răspunsul ar putea fi optimist. Aceasta s-ar putea realiza, dacă toate instituțiile ar fi implicate, dacă copiii ar fi educați din primii ani de viață să fie toleranți, să condamne violența, să ia atitudine împotriva acesteia. Trebuie să învățăm că mai înainte de toate suntem oameni și avem ca și virtuți respectul, cinstea și demnitatea. Aceste valori trebuie să guverneze comunitatea noastră, care trebuie să lupte pentru a înlătura violența de orice natură."

„Violența desfigurează condiția umană" - UJICĂ ALEXANDRA (Colegiul Național „Unirea", prof. Stănescu Aurora)

Locul II

„Să ne imaginăm o floare ruptă din grădină…Ce se întâmplă cu ea? Odată ruptă, nu își va recăpăta viața și cu toate că este pusă într-o vază cu apă prelungindu-i-se de fapt agonia, nu va mai avea parte de aceeași vigoare, gingășie, mireasmă, nu va mai putea să ne bucure la fel cu frumusețea ei, ci va muri treptat…

Ei bine, același lucru se întâmplă și cu o persoană care este supusă violenței, iar în acest caz, imaginea de sine se alterează uneori iremediabil, iar sufletul respectivei persoane se ofilește încet, încet, chiar înaintea trupului…

Ei bine, întrebarea este ,,Cum putem salva societatea din captura denigrării? Cum putem evita violența? „Să ne imaginăm că, așa cum s-a sugerat într-o campanie anterioară, nasturii țin lucrurile împreună, așa cum fiecare dintre noi poate fi nasturele pentru relațiile cu cei din jurul său fiindcă viața este un univers complex dictat de jocul alăturării și al dorinței de a anihila violența!"

„Povestea ei, povestea lor…și grija noastră" - SIMOIE ALEXANDRA (Colegiul Național „Al. Papiu Ilarian", prof. Ilioasa Daniela)

Locul I

„Ai îndurat umilințe nesfârșite de dragul societății. Ai învelit în suflet invective sângeroase, ai reprimat râuri întregi de lacrimi, doar pentru a apărea, în ochii lor, ai celor necunoscători de suferință , drept soția perfectă. Ai realizat însă târziu că nu se va schimba nimic dacă reziști ...că furtuna nu va înceta niciodată... ca tu ai fost una din sutele de mii de suflete mutilate de violență.

O astfel de soartă e mult prea grea pentru orice femeie , o astfel de armă nu poate fi oprită. E o realitate necruțătoare , crudă și nemiloasă. Nu e o piesă, ei nu sunt spectatori, tu nu ești o actriță... de ce să joci un rol ? Acum în cartea vieții tale scrie doar atât:

„Nimic nu doare mai tare decât un rol jucat profesionist, când sufletul și trupul urlă de durere."

„Noi ne vom bucura de soare, când vom trece de nori" - CÎMPEAN ANDREEA MARIA (Colegiul Național „Unirea", prof. Tăban Claudia)

PREMIUL SPECIAL

Vise spulberate…

„Violența-i boală grea/Și nu poți scăpa de ea/Dacă inima ți-e plină/cu venin și nepăsare…Sau de-ți pare că ești zeu/și că poți lovi mereu/suflete nevinovate"

„Nimeni nu ar trebui să rămână indiferent în fața actelor de violență. Implicându-ne, vom reuși să ajungem de la violență la fericire. CHEMARE: Să construim cu trupurile noastre un zid prin care violența să nu mai pătrundă niciodată în această lume minunată!"

„Cu violența, nu vei cunoaște niciodată fericirea adevărată!" - PÎRVU ALEXANDRA ELENA (Colegiul Economic „Transilvania", prof. Delia Răuță)

PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI

„Stăm liniștiți și ne gândim că războiul s-a încheiat acum mult timp. În jur e pace și sânge de român nu mai curge, dar nu crezi că pentru o secundă ai uitat ce e războiul? Nu e doar un conflict armat, e o bătălie, o lovitură care lasă urme, e chin și durere. De ce nu realizezi că femeia e soldatul din prima linie, un soldat fără scăpare și sprijin, o primă țintă a violenței? Auzi un țipăt scurt în noapte, o voce feminină neajutorată...O lacrimă din ochiul vânat cade tremurător, lacrimă purtătoare de calvar și amar, un picur de suferința pornit din inima lovită. E singură și nu are scăpare. Își ridică, cu frică, privirea pentru a vedea din nou palma necruțătoare menită să îi zdrobească inima. Stă și se gândește cum va scăpa căci nimeni nu îi întinde mâna destinată salvării.

Cum poți privi? Cum poți închide ochii? Cum poți să îți acoperi urechile și să pleci de parcă nimic nu s-a întâmplat? Inima ta nu se strânge de durere, când știi că cineva trece prin suferință? În acel loc, în acel moment putea fi mama, sora sau chiar prietena ta! De ce îți întorci privirea când poți schimba ceva? Dacă ignori și pleci, ești mai rău decât agresorul, pentru că ai fi putut face o schimbare. Ignorând, aprobi acel comportament, aprobi răpirea unei vieții nevinovate. Nu există victorie fără luptă și curaj fără încercare. Sunt mii și mii de femei în întreaga lume care așteaptă să fie salvate, fiindcă ele, de frică, rămân înțepenite în durere. Nu fac nicio mișcare de teamă că totul se va nărui. Acele femei nu mai știu ce e iubirea, nu mai știu ce e fericirea, nu mai știu cum arată un zâmbet pornit din adâncul inimii. Tac și își acceptă soarta, însă nu acela e destinul lor, dar se gândesc că nu mai au nicio speranță, nu mai văd lumina de la capătul tunelului. Fii tu farul lor, credința și punctul de nădejde. Totul pornește de la noi, fiindcă noi avem puterea de a schimba ceva, noi putem opri războiul. Violența e ca o flacăra care crește și crește prin frică, prin durere, prin lacrimi și suspine înăbușite, însă chiar și acea flacără devine vulnerabilă când dă de apă. De aceea, astăzi te îndemn la luptă! Luptă pentru scăparea celor neajutorați. Oferă viață și speranță într-un loc în care acestea par gata să dispară. Oferă libertate și sprijin. Impune non-violență și acordă iubire, căci pentru asta ești chemat.

Războiul izbucnește, dar tu îl poți opri. Fii eroul nostru, fii eroul femeilor. Poartă spada victoriei și ridică drapelul alb al păcii. Oprește violența cât timp nu atacă umanitatea!Spune nu violenței și îmbrățișează iubirea, căci rănind pe altul, te rănești pe tine."

„Când lovește bărbatul, femeia suspină" - RADU LIDIA FLAVIA (Colegiul Național „Unirea", prof. Tăban Claudia)

 

Lasă un comentariu