Aleşilor noştri... dragi!

„LIMBA MĂDULAR MIC ESTE, dar cu mari lucruri se mândreşte! Iată puţin foc şi cât codru aprinde! Foc esteşi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, dupăce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei. Pentru că orice fel de fiare şi de păsări, de târâtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-a domolit de firea omenească, dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domolească! Ea este un rău fără astâmpăr; ea este plină de venin aducător de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Dumnezeu şi Tatăl şi cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaşi gură ies binecuvântarea şi blestemul. NU TREBUIE, FRAŢII MEI, SĂ FIE ACESTEA AŞA! (Iacov cap. 3).

***

„CINE ESTE, DINTRE VOI, ÎNŢELEPT ŞI PRICEPUT? Să arate, din buna-i purtare, faptele lui, în blândeţea înţelepciunii. Iar dacă aveţi râvnire amarăşi zavistie, în inimile voastre, nu vă lăudaţi, nici nu minţiţi împotriva adevărului. Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, trupească, demonică. Deci, unde este urăşi zavistie, acolo este neorânduialăşi orice lucru rău. Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milăşi de roade bune, neîndoielnicăşi nefăţarnică. ŞI ROADA DREPTĂŢII SE SEAMĂNĂ ÎNTRU PACE DE CEI CE LUCREAZĂ PACEA". (Iacov cap.III).

***

„Înainte de toate, fraţii mei, nu vă juraţi nici pe cer, nici pe pământ, nici cu orice alt jurământ, ci să vă fie vouă ce este da, da, şi ce este nu, nu, ca să nu cădeţi sub judecată. Este vreunul dintre voi în suferinţă? SĂ SE ROAGE. Este cineva cu inima bună? SĂ CÂNTE PSALMI. Este bolnav cineva între voi? SĂ CHEME PREOŢII BISERICII ŞI SĂ SE ROAGE PENTRU EL, UNGÂNDU-L CU UNTDELEMN, ÎN NUMELE DOMNULUI. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui". (Iacov cap. 5).

APOSTOLUL IACOV CEL DREPT (? - 62 d.Hr.),

numit şi fratele Domnului sau Iacob ruda Domnului.

A fost unul dintre cei şaptezeci de Apostoli, fiind primul episcop al Ierusalimului timp de 30 de ani. În conformitate cu Protoevanghelia lui Iacov, Iacov a fost fiul Dreptului Iosif (alături de ceilalţi „fraţi ai Domnului" menţionaţi în Sfânta Scriptură) dintr-o căsătorie de dinaintea logodnei sale cu Maria. El a scris o epistolă numităşi EPISTOLA SF. APOSTOL IACOV, care este parte componentă a Noului Testament. Sfântul Iacov este prăznuit în 23 octombrie, în 26 decembrie, în 30 decembrie (împreună cu David Regele şi cu Sfântul şi Dreptul Iosif), precum şi în 4 ianuarie împreună cu cei şaptezeci

de Apostoli. Apostolul Pavel îl descrie pe Iacov ca pe unul pe care însăşi Hristos l-a arătat mai răsărit între Apostoli, şi tot el îl pune pe Iacov să propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu printre evreii circumcişi din Ierusalim. Faptele dovedesc fără putinţă că Iacov a fost o figură importantă în comunitatea creştină din Ierusalim. Pentru învăţăturile sale, fariseii, fiind foarte supăraţi pe el, l-au dus în faţa adunării din Templul din Ierusalim, l-au judecat, după care l-au lapidat şi, la sfârşit, i-au zdrobit oasele cu un ciocan de piuă.

P.S. Constatăm după alegerile parlamentare că distinşii noştri aleşi, au devenit foarte...limbuţi. Am dori săştie domniile lor, că noi poporul obidit de către ei, dorim mai multe fapte bune decât vorbe deşarte. Sfânta noastră Scriptură ne spune că omul se poate mântui prin credinţăşi fapte bune. DOMNILOR PARLAMENTARI şi aleşi de toate felurile ai României: Dorim din partea dvs. CREDINŢĂ ÎN POPORUL ROMÂN şi FAPTE BUNE PENTRU NEAMUL ROMÂNESC, pe care în cei 27 de ani l-aţi adus la sapă de lemn. Mai devreme sau mai târziu va veni decontarea pentru fiecare. Dorim din partea aleşilor ţării noastre fapte ziditoare de demnitatea în care au fost aleşi, fapte care asemenea uleiului vor ieşi la suprafaţă, după cum şi cele rele mai devreme sau mai târziu Dumnezeu le va descoperi şi...pedepsi. La moarte, spune o frumoasă pildă, omul este condus până la groapă de părinţi, fraţi, surori, prieteni şi concitadini. Dar, după moarte prietenii adevăraţi care vor face mărturie trecutului în faţa lui Dumnezeu pentru fiecare, vor fi FAPTELE BUNE, cele ziditoare şi mântuitoare. Nu uitaţi, că noi POPORUL ROMÂN NU suntem slugile domniilor voastre, ci toţi aceea care reprezentaţi înălţimea democratică din fotoliile călduţe unde sunteţi cocoţaţi, sunteţi aceia care trebuie să slujiţi POPORUL ROMÂN. LĂSAŢI CEARTA ŞI CĂUTAŢI PACEA CARE SĂ ADUCĂ LINIŞTEA ŞI BUNĂSTAREA ÎN POPORUL ROMÂN! (n.a.).

„1001 CUGETĂRI" vol. XI

Lasă un comentariu