Întrucât, în România, există în acest moment 1.000 de moaşe licenţiate, dar care nu pot fi integrate în sistemul de îngrijiri din cauza lipsei normelor de practică, a ghidurilor şi a protocoalelor profesionale, ministrul Sănătăţii a emis un ordin, prin care se înfiinţează un grup de lucru privind implicarea moaşei în scăderea ratei mortalităţii materno-infantile.
Grupul de lucru este format din 17 medici, moaşe şi alţi specialişti şi are ca primăţintă elaborarea de ghiduri, norme şi protocoale unice pentru toţi specialiştii (obstetricieni, moaşe, medici de familie) implicaţi în asigurarea îngrijirilor medicale, începând cu supravegherea sarcinii şi terminând cu monitorizarea lăuzei şi a nou-născutului, care să reglementeze clar această profesie.
O altăţintă a grupului de lucru va fi alinierea la directivele europene a normelor de practică pentru profesia de moaşă, precum şi dezvoltarea unui cadru legislativ pentru asistenţă primară, privind integrarea moaşelor în cabinetele medicilor de familie.
Necesitatea clarificării rolului moaşelor este stringentă, ţinând cont că, în ţara noastră, există cea mai mare rată de mortalitate maternăşi infantilă din Europa, precum şi de sarcini nesupravegheate şi de sarcini în rândul adolescentelor.
Numai în anul 2015, rata mortalităţii infantile era de 8 la mie, de aproape două ori mai mare decât rata medie a Uniunii Europene (potrivit Institutului Naţional de Statistică), iar 41.000 de femei au născut fără să fi avut nicio vizită medicală pe durata sarcinii, unele din cauza sărăciei, altele din cauza accesului dificil la cabinetele medicilor. Alte 18.500 de mame au fost adolescente!
Toate aceste probleme ar putea fi prevenite cu ajutorul moaşelor, rolul acestora fiind să asiste sarcina aflată în parametri normali, să urmăreascăşi să asiste naşterea naturală, să îngrijească mama şi nou-născutul, cel puţin 28 de zile după naştere, să recunoască eventualele complicaţii medicale şi să ajute la prevenirea sarcinilor nedorite în rândul adolescentelor.
