M-am născut odată cu Televiziunea Română, în decembrie 1956. Aproape 15 ani i-am slujit cu credinţă, pasiune, devota-ment, entuziasm, cu reuşite, cu neîmpliniri, dar au fost ani minunaţi, lucrând în echipă cu cameramanul meu, Fuzesi Dominic, dar fâcând eu însumi pasiune pentru videocameră (am propriile filmări, cca 100 casete de câte trei ore), fiind nedespărţit de ea, „scriind" o istorie a devenirii în spaţiul transilvan în anii de după 1990.
Datorez intrarea mea în TVR lui Dorin Suciu, un profesionist desăvârşit, de la care am şi luat primele lecţii într-un domeniu în care totul era nou.
A fost o experienţă fundamentală pentru mine ca om, ca jurnalist, ca scriitor, a fost merinde din care mă mai hrănesc şi acum.
Fiecare din cele aproape trei mii de reportaje pe care le-am realizat la TVR îşi are povestea sa. A fost o perioadă agitată, tumultoasă, spectaculoasă, fascinantă, pentru că fiecare zi era altfel de zi, cu alte întâmplări, cu întâlniri cu oameni de toate felurile.
Am avut camarazi deosebiţi, mai vechii oameni de televiziune Paul Şoloc, Cornelius Roşiianu, dar şi mai tinerii colegi corespondenţi teritoriali.
Între aceştia, acum, la ceas aniversar, Gabriel Degeratu mi-a răscolit nostalgii, în încercarea lui de a depune mărturie şi pentru eforturile noastre de atunci, a corespondenţilor teritoriali, pentru prima televiziune din viaţa noastră.
Îţi mulţumesc TVR, pentru ce mi-ai dat, pentru ce mi-ai luat.
Să-ţi fie viaţa lungăşi să nu ne uiţi nici pe noi, cei care am adăugat câteva file la istoria ta.
P.S. Imagini de la diverse filmări din ţarăşi străinătate, din releul de transmisie de la Târgu-Mureş...
Sertarul cu amintiri despre TVR e plin, sper să-mi găsesc timp să scot la lumină ce am „arhivat" acolo...
