Cu doar trei zile în urmă, am primit o carte a lui Romulus Rusan, „O discuție la Masa tăcerii. Brâncuși cel viu", o reeditare a unei cărți tipărită și în 1976 și în 2006. O ediție revăzută și adăugită, cu o „Prefață" de Barbu Brezianu, apărută la Fundația Academia Civică. Am primit în ultimii ani toate aparițiile la această editură, după ce relațiile cu Romulus Rusan au căpătat concretețe și consistență odată cu organizarea Concursului Internațional de Poezie „Ana Blandiana" de la Brăila. Cu o singură excepție, Romulus Rusan a fost prezent la toate edițiile fiind, cum a fost o viață întreagă („56 de ani de iubire", cum declara Ana Blandiana), alături de Ana Blandiana.
O relație unică în istoria literaturii române, din care s-au hrănit amândoi.
Am asistat adesea, la mesele luate împreună, în vreun restaurant din Brăila, la scene de mare duioșie și frumusețe într-o relație de cuplu. I-am admirat cum au reușit să-și păstreze identitatea și în cuplu și fiecare în parte.
Romulus Rusan avea distincție și eleganță în a crea o atmosferă de familiaritate, de căldură sufletească. Fiind deopotrivă și bărbat și copil.
Am avut privilegiul ca măcar o dată pe an să fim mai multe zile împreună, iar în ultimii doi, am avut și bucuria întâlnirii, vara, la casa de vacanță din Prahova.
Romulus Rusan era de fiecare dată o gazdă primitoare, atentă, secondând-o pe Ana Blandiana cu delicatețe.
Față de mine, Romulus Rusan a manifestat o emoție specială. Mi-a repetat de atâtea ori că seamăn cu Iuliu Maniu, unul din personajele istoriei pe care le venera, ba chiar mi-a propus să interpretez rolul lui Iuliu Maniu, într-un proiect de-al său.
Pe Romulus Rusan îl cunoscusem din tinerețe, fiind-i însoțitor în călătoriile mari ale sale: „America ogarului cenușiu", 1977, „O călătorie spre Marea Interioară", 1986. Mai mult, călătoria sa, împreună cu Ana Blandiana, prin America, m-a motivat să-mi scriu două cărți - „America, partea nevăzută a lunii" și „A doua Americă" - evocându-l și invocându-l adesea, mai ales că am repetat și eu, în alți termeni, firește, experiența de a traversa America, de la New-York la Reno, Nevada, tot cu „Ogarul cenușiu".
Toate întâlnirile cu Romulus Rosan, cele livrești ori cele reale, m-au încărcat sufletește, mi-au dat merinde pentru drum lung.
Romulus Rusan a fost un luptător, unul care a recuperat și restituit istorie națională, fiind fondator al organizației neguvernamentale Alianța Civică și director în cadrul Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, conducând Centrul Internațional Pentru Studiul Comunismului.
Opera literară a lui Romulus Rusan - „Râul ascuns", 1963, „Express 65", 1965, „Convorbiri subiective", în colaborare cu Ana Blandiana, 1971, „O discuție la masa tăcerii", Editura Eminescu 1976, „America ogarului cenușiu", Editura Cartea Românească, București, 1977, „La început n-a fost cuvântul", Editura Meridiane, 1977, „Artă fără muză". Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980, „Roua și bruma", Editura Cartea Românească, București, 1982, „Cauze provizorii", Editura Cartea Românească, București, 1983, „O Călătorie Spre Marea Interioară", Editura Cartea Românească, București, 1986, „Exercitii de memorie", Fundația Academia Civică, 1999, „Permisul de pietoni", Editura Cartea Românească, București, 2000, „România în timpul războiului rece", „O zi de toamnă, cândva..." 15 Noiembrie 1987 Brașov, Fundația Academia Civică, 2012, etc., este mărturia unei vieți angajată în lupta pentru frumos și adevăr.
A muncit cu neostoire și detașare până-n ultima clipă, pentru că, spunea Romulus Rusan, „Am ajuns și la o vârstă la care nu te mai temi de moarte. Știi că vine...".
Și... a venit, deși Romulus Rusan mai avea încă multe de făcut, multe de spus..
Foto: Nicolae Băciuț, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Răzvan Ducan, la casa de vacanță (Prahova), 15 august 2016
