Colindele, nestemate ale spiritualității românești

Distribuie pe:

Amintirea nașterii lui Hristos, fiul lui Dumnezeu, prin întruparea din Fecioara Maria în Bethleemul Iudeii în timpul împăratului August în falnica Romă, a trezit atunci, ca și în zilele noastre, în fiecare creștin, conștiința originii noastre divine.

Vestea nașterii Mântuitorului, prezis pentru a ridica pe om din păcatul strămoșesc, s-a răspândit de la un capăt la altul al lumii.

Păstorii de pe câmpia Bethleemului s-au luminat la vederea luminii strălucitoare ce pogorâse în preajma lor și glas de îngeri coborât din cer a preamărit pe Dumnezeu - vestind nașterea Fiului Său.

Dintre toate sărbătorile creștinești niciuna nu s-a înveșmântat, la noi, în o mai bogată revărsare de poezie și cânt, de inspirație și creație religioasă, ca sărbătoarea sfintei nașteri.

În jurul ei a înflorit și s-a dezvoltat o întreagă imnologie religioasă și populară, însoțită de obiceiuri și datini, începând de la colinde, cântece de stea, Vicleimul, Irozii etc...

Cuvântul Crăciun - este de origine latină: creatione, creationis (naștere, creație, zidire).

Acest cuvânt este propriu nouă românilor tot așa după cum francezii au pe Noel, englezii Christmas, germanii Christnacht, italienii Natale, polonezii pe Wilia etc.

Crăciunul simbolizează vârsta copilăriei lui Hristos, însuflețind întreaga fire, aducând în jurul ei cerul și pământul.

Crăciunul se poate asocia timpului lui Chronos. Apelativul de Moș Crăciun poate fi asociat cu Moș Chronos - bătrânul timp și cultului lui Zalmoxis - credinței nemuririi ființei umane la geto-daci.

Colindele religioase exprimă dragostea pentru Dumnezeu, vestea minunii nașterii Mântuitorului Iisus și steaua care i-a călăuzit pe cei trei magi. Cuvântul colindă e de origine latină.

Calendae. La francezi găsim forma Chalendes, la italieni Befanate, la albanezi Kolemdre, la slavii orientali Koleadka. Născute din vremuri străvechi, poate chiar la puțin timp după ce steaua Bethleemului scânteiase și peste plaiurile Traciei, vestind și acestor pașnici păstori minunea Nașterii Mântuitorului, adaptate și localizate în nenumărate variante, colindele s-au perpetuat din generație în generație, pentru a ajunge la noi nealterate, cu parfumul lor arhaic și înmiresmat.

Mihail Sadoveanu a subliniat arhaicitatea substratului din miezul celor mai multe colinde:

„Colindele sunt cântece religioase în care s-au substituit nume și simboluri ale religiei."

Lucian Blaga a notat în 1925 câteva fraze definitorii, pe care i le spusese Tiberiu Brediceanu, cu privire la deosebirile dintre cântec și colindă:

„Cântecul are întotdeauna ceva nou, colinda e întotdeauna veche. Colinda are un «ce» ritual, prin urmare e lege."

Poporul nu îndrăznește să schimbe nimic din ceea ce ține de ritual. Colinda rămâne în tradiție și se moștenește invariabilă, aproape din generație în generație. Colindele laice mai păstrează prin componentele lor mitologice legătura cu planul sacru. Se poate constata că, în numeroase colinde, între sfinți și personajele mitologiei populare nu se stabilește un raport de opoziție.

În formele de creștinism rural, care au dăinuit multă vreme la noi, personajele mitologice și sfinții nu constituiau forțe antagonice.

Petru Caraman afirma:

„Așa cum se prezintă azi, colindele au un caracter universal, în ce privește fondul lor, ele îmbrățișează tot ce atinge idealul de fericire al gospodarului și al familiei sale."

Ca în fiecare an, în ajunul Crăciunului românii au fost invitați să primească colindătorii - cu colindele lor, aceste nestemate ale spiritualității românești, amestec divin de folclor strămoșesc cu creații liturgice, să deschidă porțile, să trăiască împreună cu ei magia clipei, să aibă din nou revelația aceea unică a Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos.

În puterea datinei și a credinței, colindele și obiceiurile strămoșești dau sărbătorii Nașterii Domnului o aură divină. Mai bine de două milenii, în ajunul nașterii lui Iisus sosesc la noi colindătorii pe drumuri de zăpadă, dar și pe misterioase căi de datini și ne încântă cu farmecul colindelor.

Datina colindatului are harul și forța miraculoasă de a purifica, în noaptea sfântă a Nașterii Domnului întreaga fire.

„Răsar în zori de vremuri nouă nevinovate dalbe flori / Cu mâini curate le culegem și ne pornim colindători. / Bătând ușor în pragul oricărui suflet luminat / Vom clătina crenguța dulce și după ce ne-am închinat / Cânta-vom cântece de slavă, de dragoste și de prinos / Că pentru neamul nostru astăzi se naște-ntr-adevăr Hristos". („Florile dalbe" - Vasile Voiculescu)

„Colinde, colinde! / E vremea colindelor / Căci gheața se-ntinde / Asemeni oglinzilor / Și tremură brazii / Mișcând rămurelele, / Căci noaptea de azi-i / Când scânteie stelele/ Se bucur copiii, / Copiii și fetele / De dragul Mariei / Își piaptănă pletele, / De dragul Mariei / Ș-a Mântuitorului / Lucește pe ceruri / O stea călătorului". („Colinde, colinde" - Mihai Eminescu)

„Colindăm, colindători / Noaptea pe la cântători / Prin troiene greu răzbim / La colindă noi pornim. / Colinda Crăciunului / Pe ulița satului / În noaptea ajunului / La nașterea Domnului. / Când în ceruri se cânta / Pruncul cel Sfânt se năștea / Îngerii îl preamăreau, / Păstorii se închinau / Mărire lui Dumnezeu / Mărire Fiului Său / Pe pământ pace să fie / De acum până-n vecie".

„Auzi strămoșii cântă-n cor / Colindul vechi și bun / Tot moș era și-n vremea lor / Bătrânul Moș Crăciun / E sărbătoare și e joc / În casa ta de acum / Dar, nu uita când ești voios / Române să fii bun."

Prin colinde se pare că s-a realizat relația dintre plaiul mioritic și cerul întins împodobit cu stele.

Ce poate fi mai înălțător, mai dătător de speranță, decât gestul acesta magic al repunerii an de an, în circuitul nostru spiritual, în forme autentice, a tradițiilor bogatului tezaur de simțire românească și creștină exprimate în colindele care ne însoțesc sărbătorile cuprinse între nașterea și botezul Mântuitorului.

Bucuria colindului este pentru noi bătaia clopotului ceresc care trezește conștiința și ne spune că existența noastră la cumpăna dintre milenii să fie axată pe iubire și pe principiile Creatorului.

Lasă un comentariu