„CONDEIUL ARDELEAN" - un deceniu de existență, un orologiu care bate la fiecare clipă a țării

În calitate de cititor, colaborator și român, am fost alături, cu însuflețire, de ziarul „CONDEIUL ARDELEAN" și de creatorii acestei „foi", născută în locul celor mai profunde suferințe trăite de românii din zonă în istorie, și perpetuate până în zilele noastre. Sunt județele plângerii și uitării românilor din Harghita și Covasna.

În cei 10 ani de existență, foaia a luptat pentru a înlătura risipirea limbii și a elementului românesc, a adunat condeie, gânduri și speranțe la un loc, le-a fixat memoriei eterne, care este menirea cuvântului scris cu dăruire, cu implicare, în ideea că sacrificiul lor nu este inutil.

Redactorii și colaboratorii sunt condeie consacrate ce întăresc numele publicației, materialele publicate reprezintă dăruirea făcută colțului de cer românesc, aici, în Grădina Maicii Domnului, unde lacrimile au fost bucuria nesfârșitelor destine din generație în generație, în vatra nestinsă a neamului românesc. Dar poate că acesta ne este destinul unor speranțe încă la un orizont îndepărtat, alături de puține alte publicații, „CONDEIUL ARDELEAN" a fost printre noi, unde descopeream, de fiecare dată, prezența implicată și privirea ursuză a redactorului Doru Feldiorean. În desele momente de îndemn la abandon, a fost mai puternică chemarea glasurilor din cetăți ruinate, strigătul crucilor căzute, dar neuitate.

Cei care întrețin ziarul și scriu acolo au avut de înfruntat neîncrederea noastră, a românilor, au trebuit să reziste la dispute mărunte și să treacă peste sentimentul unei selecții de abandon al comentariilor false și mărunte, care sunt, din păcate, prezente, și ne macină principiile, dând satisfacție și făcându-ne expuși vulnerabil în fața dușmanilor poporului român.

Existența „Condeiului Ardelean" este, înainte de toate, o victorie față de noi înșine, proiecție către un colț de cer care ne aparține și care a vegheat permanenta noastră speranță milenară și însângerată. Este adierea de vânt a unui clopot în petrecerea lui peste drame însângerate, în spovedaniile unui mileniu.

Bucuros de a fi contemporan cu efortul deseori solitar al celor care duc pe la ferestrele noastre mesajul conținut în slovele supraviețuirii românilor în toate vremile zbuciumate care au trecut peste noi, nu cred că este forțată comparația dintre zbuciumul comunității românești din zona Arcului Carpatic cu cel pe care îl trăiește cotidian mesajul ziarului „Condeiul Ardelean". Iată că sunt și la Covasna oameni adevărați, care au ales cu temei lucrarea în slujba neamului românesc, dusă cu permanentă consecvență, deseori aprinzând în întuneric lumânarea adevărului.

Ea trebuie ținută aprinsă în vatra nestinsă a dăinuirii noastre multimilenare, și toți cei ce credem în cauza națională ca unic destin al poporului român trebuie să ne aducem obolul în sprijinul „Condeiului Ardelean".

Este prilejul trecerii deceniului petrecut de veghe în tranșee alături de înalții ierarhi ai Bisericii noastre străbune, cu crucea în fruntea puținei speranțe ce a mai rămas mulțimii de bătrâni cu plete albe și tinerilor învățăcei coborâți din semeția munților, pentru a încuraja comunitățile românești uitate și trădate de toți conducătorii efemeri ai României din toate timpurile, dar mai cu seamă după 1990.

În deceniul petrecut, „Condeiul Ardelean" a fost un vector de informare permanentă și de curaj în atitudine, contribuind prin forța sugestivă a imaginii și a cuvântului scris, la mobilizarea energiilor românești, a puținelor personalități devotate pe care le mai are, la îndeplinirea misiunii pe care o au generațiile de după acel dezamăgitor Decembrie 1989.

Pe lângă recunoștința pe care o datorăm celor care scriu și fac posibilă apariția „Condeiului", să ne gândim cu toții să le fim alături, prin fapte izvorâte din generozitatea genezei noastre ancestrale.

„Condeiul Ardelean" face deja parte din conștiința noastră, un plămân sănătos în inima Carpaților, care trebuie să dăinuie.

Închei cu gândul cel bun al împlinirilor viitoare, pentru micul, dar inimosul colectiv al acestei frumoase gazete.

Salut cu bucurie și mă folosesc de prilejul de a-i felicita pe cei care țin vie această flacără a culturii românești, „Condeiul Ardelean".

Lasă un comentariu