„Românul și... Dumnezeu"

„Unii oameni se poartă cu Dumnezeu ca și cum ar fi avocatul lor. Apelează la El numai atunci când sunt vinovați și au probleme. Nu există om pe care să-L părăsească Dumnezeu, ci există numai oameni care L-au părăsit pe Dumnezeu. Dumnezeu nu alungă pe nimeni cu mâinile goale, fără numai pe aceia care sunt plini de sine. Însă mulți oameni seamănă cu ouăle: sunt atât de plini de sine, încât nu mai încape nimic în ei. ADU-L PE DUMNEZEU ÎN VIAȚA TA ȘI ATUNCI VIAȚA TA TE VA DUCE LA DUMNEZEU. ÎNȚELEPCIUNEA LUI DUMNEZEU ARE O UȘĂ FOARTE MICĂ. CA SĂ INTRI PE EA TREBUIE SĂ-ȚI PLECI CAPUL!".

***

„Antrenamentul de uitare la care este supus poporul român, astăzi, face ca gândirea și inima să se rotească pe loc și, din această rotire în gol, paradoxal, o dată cu trecutul, dispare și viitorul. El, omul de azi, pedalează zadarnic într-un prezent continuu. A locui cu ființa doar într-o dimensiune a timpului, și aceea distorsionată, înseamnă moartea lentă, dar sigură, a identității".

***

„Dacă privești România prin ochii lui Sancho Panza, un țăran plin de vitalitate, cu simțul realității, vezi un ghetou neocomunist, fără perspectivă politică, fără viitor, trăind o confuzie și o improvizație totală. Un destin aproape tragic. Dacă privești prin ochii lui Don Quijote, vezi o țară cu o taină imensă, capabilă să dăruiască și celorlalți. Depinde prin ce ochi o privești. El s-a îndrăgostit de Dulcineea nu din văzute, ci din auzite. Eu, la fel, m-am îndrăgostit de România, nu din văzute, pentru că îți vine să te sinucizi dacă ieși acum pe stradă, ci din ce-am citit și din ce mi-au povestit alții despre ea".

Dan Puric (1959-), actor, eseist, autor, regizor de teatru, care a jucat în filme, spectacole de televiziune și teatru. Spectacolele lui de pantomină au făcut înconjurul lumii. A jucat în filme pentru televiziunea din Lausane - Elveția. A deținut roluri importante în nenumărate piese de teatru. A făcut turnee internaționale, fiind nominalizat cu diferite premii și distincții. În calitate de regizor, a promovat un spectacol de teatru total. Este autorul unor cărți de referință: Omul frumos, Cine suntem, Fii demn ș.a. S-a manifestat prin scrierile și prelegerile sale, ca un adevărat „apologet creștin ortodox": „Suntem un neam suferind care trebuie să învețe să se ridice la demnitatea creștină ".

„1001 CUGETĂRI" vol. XII

P.S. Auzim tot mai des vorbindu-se despre izolarea României, dispariția României, enclavizarea României! Nu sunt afirmații care să ne facă fericiți după atâta așteptare a bunăstării democrației atât de mult dorite. Mai degrabă, accept să fiu un optimist, așteptând profeția lui Sundar Sing și a Papei Paul, care, sărutând pământul Sfânt Românesc, au numit țara noastră IERUSALIMUL ROMÂNESC. Există un sâmbure de adevăr în afirmațiile incipiente; Marele actor român PATRIOTUL DOREL VIȘAN spunea: „Țara noastră este în situația actuală fiindcă de 27 de ani L-AM PUS PE DUMNEZEU ÎN SPATELE NOSTRU. Timp de aproape 50 de ani de perioadă comunistă, Dumnezeu n-a fost atât de umilit cât a fost umilit și batjocorit în ultimii 27 de ani de falsa democrație, în care oameni ca apologetul parlamentar al deviaților, iconoclastul moldovean, supermanul din Zaul de Câmpie, atotștiutorul pătrașcu-bancurist și mimozatul târgumureșean, cărora nici nu merită să le dăm numele, au excelat în dărâmarea tradițiilor românești, a bunului-simț românesc și se fac vinovați de o parte din distrugerea morală a României. NU străinii ne enclavizează, ne izolează România, ci oameni cu idei asemenea celor semnalați mai sus. L-au pus pe Dumnezeu în spatele lor, iar Bunul Dumnezeu s-a supus, numai că acești superdotați, împreună cu o parte din elita parlamentară, tot oameni fără de Dumnezeu, dar buni creștini în perioada electorală, au dat cu oiștea în gard, cum spune bietul român. Diferența este că ei colindă lumea exotică, fericiți pe moment, pe când marea masă care formează România a luat drumul greu al bejeniei, nu are cum să-și plătească ratele, taxele și impozitele fixate de mai marii aleși cu nerușinare după bugetul lor. Dar, cum Dumnezeu nu se lasă batjocorit la nesfârșit, vor primi toți după ale lor fapte: cei buni spre învierea vieții, iar cei răi spre învierea osândirii". SĂ LUĂM AMINTE!

Lasă un comentariu