„Vi s-a născut un Mântuitor"

Bogățiile, onoarea lumească și mărirea omenească niciodată nu pot să salveze un suflet de la moarte. Iisus a avut grijă ca nicio atracție de natură pământească să nu-i determine pe oameni să se adune în jurul Său. Numai frumusețea adevărului ceresc trebuia să-i atragă pe aceia care aveau Să-l urmeze. Caracterul lui Mesia fusese prevestit cu mult timp înainte în profeție și El dorea ca oamenii Să-l primească pe temeiul Cuvântului lui Dumnezeu. Deja lui Zaharia, preotul, în timp ce slujea la altar, i se vestise apropiata venire a lui Hristos. Deja Înainte- mergătorul era născut, iar misiunea sa era dovedită prin minuni și profeție. Din Betleem, zicea profetul „Va ieși Cel ce va stăpâni peste Israel și a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veșniciei" (Mica, capitolul nr. 5, versetul 2). Iosif și Maria nu au fost recunoscuți sau onorați. Obosiți și fără adăpost, ei au străbătut tot drumul îngust, de la poarta cetății până la extremitatea de răsărit a orașului, căutând în zadar loc de odihnă pentru noapte. În cele din urmă, ei au găsit refugiu într-un adăpost rudimentar, pentru animale, și aici s-a născut Mântuitorul Lumii. Dumnezeu declara: „Voi turna ape peste pământul însetat și râuri pe pământul uscat." (Isaia, capitolul nr. 44, versetul nr. 3). „Celui fără prihană îi răsare o lumină în întuneric." (Psalmii, capitolul nr. 112, versetul nr. 4). „Nu vă temeți, căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul. Astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos - Domnul". „Iată semnul după care-L veți cunoaște, veți găsi un prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle." Pământul a tăcut, iar cerul s-a plecat să asculte imnul:

„Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui." „Aleluia! Domnul Dumnezeul nostru cel Atotputernic a început să împărățească." (Apocalipsa, capitalul nr. 19, versetul nr. 6). „După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alții. «Haidem să mergem până la Betleem și să vedem ce ni s-a spus și ce ne-a făcut cunoscut Domnul». S-au dus în grabă și au găsit pe Maria, pe Iosif și Pruncul culcat în iesle." „Toți cei ce i-au auzit s-au minunat de cele ce le spuneau păstorii. Maria păstra toate cuvintele acelea și se gândea la ele în inima ei. Și păstorii s-au întors, slăvind și lăudând pe Dumnezeu." Faptul petrecut la Betleem este un subiect inepuizabil. În el este ascuns „adâncul bogăției, înțelepciunii și științei lui Dumnezeu." (Romani, capitolul nr. 11, versetul nr. 33). În cer, Satana îl urâse pe Hristos pentru poziția Sa la tronul lui Dumnezeu. L-a urât și mai mult atunci când el însuși a fost înlăturat, l-a urât pe acela care se legase să-i răscumpere pe păcătoși. Cu toate acestea, în lumea în care Satana se pretindea stăpân, Dumnezeu i-a îngăduit Fiului Său să vină ca un prunc slab, supus slăbiciunii omenești. El i-a îngăduit să dea piept cu primejdiile vieții la fel ca fiecare om, să ducă lupta vieții așa cum trebuie să o ducă orice vlăstar omenesc, cu riscul de a da greș și a pierde veșnicia. Inima oricărui tată pământesc veghează asupra fiului său. El privește fața copilașului său și tremură la gândul primejdiei pentru viața acestuia. Dumnezeu a dat pe singurul Său Fiu pentru ca în felul acesta cărarea vieții să poată fi făcută sigură pentru copilașii noștri. Aici este iubirea! Minunează-te, cerule, și rămâi încremenit, pământule!

 

Lasă un comentariu