Căldura împărțită încălzește mai bine

Era odată un om care avea o casă, un bou, o vacă, un măgar și o turmă de oi. Băiatul care păzea oile avea un cățel, o flanea de lână, un toiag și un felinar. Pământul era acoperit de zăpadă. Era frig și băiatul îngheța. Nici flaneaua lui de lână nu-i mai servi la nimic.

- Pot să mă încălzesc puțin în casa ta?, îl întrebă băiatul pe stăpân.

- Nu pot să împart căldura. Lemnele sunt scumpe, spuse omul și-l lăsă pe băiat să stea mai departe în frig. Deodată, băiatul zări pe cer o stea mare: „Ce fel de stea este asta?", se gândi el. Numaidecât luă toiagul și lampa și porni la drum.

- Fără acest băiat, nici eu nu rămân, spuse cățelul și merse pe urmele lui.

- Fără acest cățel, nici noi nu rămânem, spuseră oițele și porniră pe urmele lui.

- Fără aceste oi, nici eu nu rămân, spuse măgarul și merse pe urmele lor.

- Fără măgar, nici eu nu rămân, spuse vaca și merse pe urmele lui.

- Fără această vacă, nici eu nu rămân, spuse boul și porni pe urmele ei.

„De ce este așa de mare liniște!?", se gândi stăpânul care stătea la căldură după sobă. Strigă după băiat, dar nu primi niciun răspuns. Merse în grajd, însă grajdul era gol. Se uită în staul, dar oițele nu mai erau acolo.

- Băiatul a fugit și a furat toate animalele mele, strigă stăpânul, când descoperi urme în zăpadă.

Omul porni în căutarea lor, dar nu după mult timp începu să ningă. Deoarece ningea cu fulgi mari, urmele lor s-au acoperit imediat. Apoi se lăsă un viscol puternic care sufla în acel loc. Acum nu mai știa în ce direcție s-o apuce. Înainta din ce în ce mai greu.

- Nu mai pot avansa!, spuse el gâfâind și strigând după ajutor. Atunci viscolul se potoli, ninsoarea încetă și omul observă o stea mare pe cer.

- Ce stea o fi asta?, se întrebă el. Steaua stătea deasupra unui grajd, în mijlocul câmpiei. Printr-o fereastră mică se vedea lumina unui felinar. Omul porni la drum spre acel loc. Când deschise ușa, zări oile, măgarul, vaca, boul, cățelul și pe băiatul pe care îl căuta. Erau adunați în jurul unei iesle. În iesle stătea un Copil, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Acesta îi zâmbi, ca și cum pe el îl aștepta.

- Sunt salvat!, spuse omul și îngenunche înaintea ieslei lângă băiat. Dimineața următoare băiatul, oile, măgarul, vaca, boul și cățelul se întoarseră acasă. Pământul era acoperit de zăpadă. Era frig.

- Vino în casă!, îi spuse băiatului. Acum am suficiente lemne. Vreau să împart căldura cu tine.

Lasă un comentariu