„FRUMOASA TOAMNA BOGATĂ" ANTOLOGIE LITERAR-ARTISTICĂ - EDITURA NAPOCA NOVA

Este titlul unei excelente cărți, Antologie literar-artistică de curând apărută la editura „Napoca Nova". Într-un fel o continuare a monumentalei cărți (1000 de pagini, 2 volume) „Oglinda Ligii Scriitorilor Români la 10 ani. O altfel de istorie a literaturii române actuale". Cele două cărți de largă circulație națională și internațională, cuprind importanți scriitori, membri ai Ligii Scriitorilor Români filiala Mureș: Traian Dușa, Ilie Frandăș, Mihaela Rașcu, Mircea Dorin Istrate, Gina Moldovan, Marius Nanu, Ioan Torpan, Ana Drăghici, Petru Lechințan, cu lucrări literar-artistice (poezie și proză), de mare interes pentru cititori.

Personal, am rămas plăcut impresionat, surprins, de inițiativa editurii „NAPOCA NOVA" Cluj-Napoca, de-a mă fi cuprins în cele două cărți (42 de pagini + 8 pagini = 50 de pagini), în mod special de selecția făcută din cele trei seriale, cu generozitate publicate în cotidianul mureșean „CUVÂNTUL LIBER": „De la Târnăveni în vechea Persie", "În oceanul fundamentalismului islamic" și „Printre nomazii și beduinii deșertului", selecție intitulată în antologia „FRUMOASĂ TOAMNĂ BOGATĂ", „Român în Persia" (pagina 422-429). MULȚUMESC editurii „NAPOCA NOVA" Cluj-Napoca, cu deosebire doamnei Voichița Palacean-Veres, redactor-șef, și deopotrivă cotidianului mureșean „CUVÂNTUL LIBER" pentru aceste reușite de excepție. Odată cu trecerea timpului, privesc șederea mea în Iran printre acei oameni ca pe un moment priviegiat fără de care adeziunea mea la Orient, o altă lume ar fi rămas trunchiată sau superficială. Lor le datorez înțelegerea vieții, istoriei, obiceiurilor și comportării lor, uriașele progrese pe care le-am făcut în privința înțelegerii, învățării și folosirii limbii persane uzuale, de mare folos pe timpul serviciului și al vieții mele petrecute în vechea Persie, Iranul de azi.

Controversat, temut sau acuzat, Iranul este un stat cu o istorie de mii de ani, una dintre cele mai vechi civilizații de pe pământ, moștenitor al unui vechi imperiu antic, imperiu cuceritor, dar și în unele privințe, una dintre cele mai glorioase și mai îngăduitoare civilizații ale Antichității, imperiu ce a dominat Asia de Sud și de Sud-Vest, o foarte lungă perioadă de timp (550 i.e.n. - 330 i.e.n.), de la convertirea mezilor de către Cirus cel Mare până în anul 330 i.e.n., când ultimul împărat Ahmenid moare și imperiul este cucerit de Alexandru Macedon. Dacă am trage linii între Mediterană și Beijing, între Beijing și Cairo sau între Paris și Delhi, toate ar trece prin Iran, aflat într-o regiune unde se întâlnesc Răsăritul și Apusul. Vreme de 26 de secole, perioadă aproape de neînchipuit, aici a avut loc o întrepătrundere a emisferelor - comerț, schimb cultural, fricțiuni - cu Iranul, exact în mijloc. Persia a stat tot timpul în drumul invadatorilor încercând mereu și reușind să-și păstreze identitatea diferită de restul lumii „Aici copacul are rădăcini foarte adânci". Un mare și remarcabil arheolog iranian Youssef Madjidzadeh spunea: „Iranul este foarte mare și foarte vechi, de aceea nu se pot schimba inimile, tradiția și identitatea acestui popor. Atunci când au venit invadatorii în Iran, nu iranienii au devenit străini, ci străinii iranieni". Legenda spune că Persia este locul ales de Adam după izgonirea din Rai, că îi amintesc de ținutul celest, iar iranienii susțin ca Iranul reprezintă jumătatea lumii, deoarece dacă ai trecut pe aici e ca și cum ai fi colindat jumătate de pământ.

În timpul șederii mele la Shiraz, la o nuntă, am cunoscut o femeie iraniană foarte cultă cu o aură de vedetă de cinema, îmbătrânită în timp ce soțul ei orb, îmbrăcat tot timpul la patru ace cu sacou alb de seară, fumând tacticos dintr-un port țigaret, îmi povestea incredibilul istoric al Iranului fascinant și îngrijorător: "Primele raporturi ale unor așezări umane pe aceste locuri au cel puțin 10 mii de ani vechime, iar numele țării vine de la arieni, suntem o țară cu o altfel de istorie, încât lumea ne poate respecta și ascultă. Imperiul persan a fost cel mai mare și primul imperiu al lumii antice. Închipuieți, domnul meu, și de acum prietenul meu!.. nici mie nu îmi vine să cred, la apogeul întinderii sale teritoriale, teritoriul său cuprindea: Iranul, Afganistanul, Irakul, Turcia, Siria, Egiptul, Israelul, Libanul, Ciprul și porțiuni din România, Bulgaria, Grecia, Arabia Saudită, Sudanul de Nord, Caucaz, India, Asia Centrală și chiar din China, cu o suprafață totală de 8 milioane de kilometri pătrați. De neînchipuit!!! Perșii în câteva secole au cucerit și unit Asia Mică și Orientul Apropiat, au supus atâtea rase și religii, au construit Persepolisul pe care cred că l-ai vizitat, stimabile prieten, am dobândit o filosofie luminată, de ce nu s-ar ține cont de toate acestea și în zilele noastre? Sunt mândru că te-am cunoscut. Aș dori să ne revedem dar cu vederea ochilor mei îmi va fi din ce în ce mai greu, călăuza mea, una dintre cele trei soții, cea mai tânără dintre ele este foarte ocupată cu afaceri de câteva milioane de riali și cu cei șapte copii ai familiei.

Cum a fost la nuntă? Nunțile iranienilor sunt foarte interesante, „cuminți" și foarte amuzante, cu orchestră și muzică orientală de mare farmec și frumusețe. Cadourile se dau la intrare unde ești întâmpinat de o rudă apropiată mirelui care îți mulțumește de prezența și îți dorește să te simți cât mai bine. Invitații stau la mese lungi său așezați în poziție specifică musulmanilor pe covoare persane, fumându-și țigările minuscule sau folosind narghileaua și bătând din palme în ritm, la apariția dansatoarelor din buric, în timp ce chelnerii aduc curmale, fursecuri și ceai în pahare delicate cu lingurița, urmate de mast (iaurt), kebab cu orez, stafide și linte, fasole scăzută în boabe mari, murături și multe alte delicatesuri. În general nu se bea alcool, eu am putut totuși consuma câteva pahare de wisky și o sticlă de bere. Nu am scăpat fără să dansez împreună cu ei în cerc înconjurat de copii și bătrâni, spre amuzamentul meu, dar și al lor. Nunțile sunt diferite, în funcție de statutul social al mirilor și al părinților acestora, locația în care se desfășoară nunta, meniul sau, la nomazi, în corturile acestora.

(va urma)

Lasă un comentariu