„Dumnezeu a creat lumea, iar caiafele Lui - artiștii, scriitorii, savanții, preoții, adică constructorii spiritului care nu se vând și nu pachetează cu diavolul - o ajută, ca aceasta să nu degradeze, dar ca să dureze în timp și în istorie, ca o lume bună și nu una satanică, precum este acum la noi în ultimul timp. Atotfăcătorul m-a înzestrat cu har dumnezeiesc și nimeni nu-mi poate lua pana din mână. Eu sunt cartea de vizită a unui popor, dar și a baștinei unde m-am născut. Spiritul, vorba de duh și scrisul îmi sunt scut și sabie împotriva tuturor care mă atacă pe mine și întreg neamul românesc! Fără cultură, fără știință, fără literatură, fără limbă, fără viața spirituală în Dumnezeu, precum ne vor dușmanii noștri, dar din păcate și noi singuri, devenim un neam ca un trup fără suflet".
***
„Pentru a fi mereu pe val trebuie să folosim orice har dăruit de Dumnezeu, să prețuim timpul, să nu alunecăm în mrejele imitării și încă satanice, să nu renunțăm la drumul ales de noi înșine, să nu ne vindem diavolului, ci să luptăm cu ispitele lui, să ne angajăm într-o permanentă căutare de sine și de frumosul material și spiritual care ne înconjoară, să ne edificăm, prin fapte nobile și nu cele josnice, SĂ MENȚINEM PRESTIGIUL NAȚIUNII, să ne fie teamă de dușmanul din noi și să-l punem la punct, dar să avem încredere în propriul Eu, să nu acceptăm zdrobirea viselor, dar și a sentimentelor, să conștientizăm adevărul pur durut, fiindcă suferința ne probează calitățile, să ne cimentăm convingerile prin mult curaj, să nu neglijăm rolul părinților, profesorilor și... al cărților, în marea operă de a deveni și a rămâne OAMENI, să ne înțelegem ca mod de a fi în fața lui Dumnezeu și nu a oamenilor sau a idolilor, să îmbrățișăm succesul prin muncă cinstită și nu prin șiretenie și tâlhărie, să imortalizăm veșnicia prin dragoste de Dumnezeu și Oameni".
***
„Așa cum a fost el plămădit, omul, de la debutul său este un răzvrătit din fire, iar mie încă așa mi-i prenumele, dar iată că vine și numele din urmă Biruitor. Deci sunt un răzvrătit contra prostiei omenești și la toate viciile aducătoare de nenorocire, fiindcă dragele noastre valori, miracolele, lumile interioare își pierd aripele și se schimbă balansul, adică răul biruie binele. Prin cărțile mele cerc să revoluționez gândirea oamenilor și să birui imbecilitatea și restul viciilor distrugătoare de minte, de suflet și de viață normală, depășind curentul de mediocritate al culturii actuale care e putredă cu totul, să demonstrez revelarea unor forțe uriașe care pot conduce omul spre EXPANSIONAREA CONȘTIINȚEI care este antena lui Dumnezeu pusă în fiecare individ".
VICTOR RĂZMERIȚĂ,
scriitor publicist, patriot român, născut într-o familie de țărani ortodocși, la 15 septembrie 1970, în satul Găuzeni, Raionul Soldănești, Republica Moldova. N-a fost un răsfățat al soartei, de timpuriu a avut experiențe dure ale vieții, care i-au șlefuit personalitatea precum dalta unui sculptor modelează lemnul sau piatra. Poate cel mai profund a fost marcat de cei trei ani de armată în cadrul Flotei Maritime a fostei URSS, unde a parcurs momente de teroare psihică și groază trăite intens. Întors în satul de baștină, într-o Moldovă autonomă a fost pe rând șomer, tractorist, electrician, lăcătuș-electrician la Chișinău, profesor inginer la Catedra de Bilogie Umană și Animală, după ce absolvă Facultatea de Filologie, gardian de Pază Paramilitară al Ministerului Tehnologiilor Informaționale și Comunicațiilor. Mai târziu ajunge un scriitor publicist, având câteva cărți care, cu mare greutate le-a putut prezenta în Chișinău: „Moda lui Skaraoțki", „Cătușele mancurtizării", „Revoluția biruitoare a tinerilor basarabeni din Chișinău", „Mai porci decât porcii numai rușii pot fi", aici specificând că e vorba de rușii din Republica Moldova, „Comoara omului din om", „Viața mea după potop", „Îmblânzirea tigroaicei". Spunea de multe ori: „Nimeni nu-mi publică ce scriu eu, fiindcă scriu ce vreau eu, nu ce vreau ei. Eu nu eram o lichea; nu doream onoruri grase și decorații". Directorul Culturii mureșene, poetul Nicolae Băciuț afirmă despre cărțile dlui Răzmeriță: „ Cărțile lui sunt ca răngile care să dărâme gardul de sârmă ghimpată de pe Prut" sau despre „Cătușele mancurtizării" că este „o mică bijuterie". Rămâne un adevărat spirit al Basarabiei Românești, iar venind în Ardeal, la Târgu-Mureș, a stabilit un „Pod trainic de suflet, de minte și de sentimente". Personal, cunoscându-l în două rânduri la Sărmașu, și avându-l oaspete la Mănăstirea de pe Dealul Comoara, mi-am dat seama că acest OM este cu O mare; Patriot pe care îl numesc un „EROU ÎN VIAȚĂ", scriitor curat și sincer, creștin ortodox care are curajul să critice „de la vlădică la opincă" tot ce este neromânesc sau trădare de neam și țară.
*** - „Scriitorul modelează sufletul unei națiuni și sper și eu să modelez, națiunea românească, spre Bine, Frumos și Demnitate".
*** -„În ortodoxie numai prin suferință scapi de suferință, acceptând-o până la maximum, precum oamenii care au fost ridicați de regimul sovietic și duși în Siberii de gheață și tot au rezistat groaznicelor chinuri".
*** - „Viața este ca o moară și ne macină cum vrea ea, dar totuși dacă mergem pe calea cea dreaptă ne măcinăm frumos și un bun aluat, o bună omenie iese din noi și faptele noastre lăsate cât timp ne-am aflat pe pământ".
„1001 CUGETĂRI" vol. XI
