Încă o carte de publicistică dă sens și reverberație biografiei literare a lui Lazăr Lădariu. Același crez, cel din cărțile anterioare, după care gazetăria nu-i o meserie pentru fricoși, cum spunea americanul Walter Lippmann, îi dă noii cărți de publicistică nota dominantă, după cum și credința că publicistului i se cere talent dăruire, cultură și dragoste față neam și țară. Noua carte de publicistică etalează talentul, dăruirea, cultura și dragostea de neam și țară ale lui Lazăr Lădariu, vigoarea, demnitatea și consecvența publicistului: „După cum știți și mă cunoașteți, eu nu-mi schimb opiniile după cum bat vânturile politicii românești și ale giruetei postdecembriste."
Reflecția lui Aristotel sub semnul căreia sunt desfășurate grupajele publicistice din antologiile „Martor" sau „Veghe" - „Prieten îmi este Platon, dar mai prieten adevărul" - își pune amprenta și asupra volumului intitulat, cu franchețe, „Pe baricadă"; baricada fiind cea a Interesului Național și a Adevărului. Acțiunile negândite ale zilei noastre, una de zgură, cum ar spune cronicarul, riscurile, aberațiile, situațiile încrâncenate, mârlănia provocatoare, mersul societății „în marșarier", pofta nesătulă ce pângărește dreptatea românească, nemernicia hrănită în sânul șovinismului, toate îi devin publicistului nu doar subiecte pentru editorialele din cotidianul „Cuvântul liber", ci frământări de conștiință. Nisipurile mișcătoare ale realității românești, sfidarea identității naționale, a istoriei și limbii, trădările interesului național, deprecierea statului de drept, disprețul pentru adevăratele valori naționale, întețirea extremismului maghiar, condamnarea, în continuare, a Basarabiei la robie națională, viața căreia i se deschide mers între Scylla și Charybda, toate acestea, cuprinse parcă în versurile lui George Coșbuc: „Zeii sunt departe, sus/ Dușmanii, lângă noi", nasc atitudinile ferme ale publicistului.
Între două Românii, una a îmbuibaților și cealaltă a săracilor, urcând pe Golgota îngrijorărilor, a necazurilor și promisiunilor deșarte, deodată cu interlocutării săi, publicistul exclamă, într-un preaplin al indignării: „Stupid! Revoltător!", voind să spulbere urmele monștrilor ce coboară din somnul rațiunii. Un timp al dihoniei și al dezunirii, detaliază Lazăr Lădariu într-un crescendo al argumentelor, ar vrea să le ia românilor sentimentul de mândrie că sunt români, dându-le sentimentul „de slugă", făcându-i „orbi, surzi, muți" sau „bieți Iovi pe o planetă părăsită".
Starea de veghe invocată de Lazăr Lădariu, în limbaj liric sau publicistic, în toată opera sa, este exprimată la scenă deschisă în „Pe baricadă". Celor care nu mai aud clopotul de alarmă, uitând că „noi suntem aici deodată cu vremea" , că ne naștem cu harta Daciei în palmă, publicistul le reamintește imaginea blagiană despre pământul care ne sărută tălpile, fiind fericit că nu-l părăsim, și le reamintește „Învățăturile lui Neagoe Basarab Voievod către fiul său Teodosie" despre trezirea spiritului și vrednicia ființei, despre o fără de oprire stare de veghe: „Nu da somn ochilor, nici adormitare genelor tale (...) Cugetă cele rele".
Publicistul Lazăr Lădariu cugetă la cele rele, la absurdul sfidării majorității de minoritate, la Uniunea Europeană, care e un fel de șarpe Boa, la obtuzitățile istoricului Lucian Boia când dizertează pe tema Unirii din 1918, la legea stupidă, 217/2015, antiromânească, ce lovește în Pantheonul culturii noastre, în Mircea Eliade, Cioran, Țuțea, Mircea Vulcănescu.
Publicistul, cu prestanța experienței și frumusețea ființei sale, nu doar enumeră date din repertoriul relelor, dar așteaptă o Înviere a neamului și țării. Este nădejdea sa, pe care o leagă de curajul, energia și patriotismul iluștrilor părinți, cei care îi amintesc de lancea lui Horea, cei care îi transmit mesajul neînlocuirii legii cu arbitrariul. Și aici, publicistul, inspirat, introduce, generic, cuvântul lui Mihail Kogălniceanu la alegerea ca domn a lui Cuza: „Împacă patimile și urile dintre noi și reîntrodu în mijlocul nostru strămășeasca frăție". Aceasta e linia de orizont pe care o prefigurează publicistul Lăzăr Lădariu, pe baricadă: „strămășeasca frăție" și amintirea vie a lăncii lui Horea.
Tg.-Mureș, 28 decembrie 2016
