Tot pe linia izolării, pe de o parte, dar și a deteriorării, destrămării macrotextului spațial, pe de altă parte, se vehiculează ideea diferitelor tipuri de autonomii (când un fel când altul). Încercarea ruperii, excerptării unui fragment, a unui intertext din macrotextul spațial are semnificații mult mai profunde decât cred unii politicieni ai noștri. Or este bine știut că România este o țară cum alta nu există în Europa din punct de vedere al ființei sale, aflată de ambele părți ale Carpaților, acelei coloane vertebrale, cu dealuri și cu limesuri de ambele părți, special construită de Dumnezeu pentru români. Ideea autonomiilor este o acțiune cu bătaie lungă, programată în detaliu și ancorată în ideea năstrușnică de a se vinde terenul unor întreprinderi care se vor vinde sau care se vor construi. Dacă această lege va fi adoptată la toate nivelele, veți avea ocazia să vedeți în scurt timp, cât teren se va vinde și cine îl va cumpăra. Cumpărătorul, proprietar de facto și de juri, este stăpân și va folosi terenul cum va găsi de cuviință. Se spune că în Republica Moldova, inclusiv Transnistria, terenurile tuturor întreprinderilor sunt cumpărate de ruși. Nu este exclus ca și terenul pe care se află amplasată Armata a 4-a să fie cumpărat tot de ei, altfel nu se pot explica afirmații de tipul: „Vom pleca, atunci când vom găsi de cuviință", „Vom pleca, atunci, când vrem noi" sau „Nu vom pleca", sfidând acordurile, înțelegerile dintre state. Exemple de tipul acestuia mai există și cred că ar merita să fie studiate și să se tragă concluziile de rigoare. O vorbă bătrânească spune: „E bine să înveți din greșeli". Da, dar să fie ale altora.
Prin vânzarea terenului se petrece un fenomen anormal, un fenomen de dezintegrare a textului. Ceea ce este astăzi al nostru, băștinaș, devine străin pentru noi. Pe de altă parte, angajații români la acele întreprinderi, în comparație cu specialiștii lor, vor fi considerați străini. Iată cum o bună parte din terenul nostru devine străin pentru toți cetățenii români, iar o bună parte din lucrătorii români vor deveni străini în țara lor, iar patria-mamă nu-i va putea ocroti, pentru simplul motiv că textul ei mare a fost sfârtecat, la început pe parcele, apoi în loturi din ce în ce mai mari.
Nu am posibilitatea să epuizez întreaga gamă de probleme care se pun în acest domeniu. Încerc doar să dau un sfat celor care sunt interesați în vânzarea terenului: Domnilor, nu umblați la text. Numai autorul are dreptul să intervină în textul lui. Ori în cazul, nostru, autorul este poporul român care a conceput textul timp de douăzeci de veacuri, iar textul este scris cu sângele a zeci și zeci de generații. Concesionați pe cât timp vreți, dar nu vindeți!
