SOCIETATEA DESCHISĂ- ÎNTRE MIT ȘI REALITATE (III)

Distribuie pe:

În scop demonstrativ, voi reda crezul nedisimulat al mentorului acestei Fundații Soros, exprimat în cartea cu caracter autobiografic, „Soros despre Soros", carte în care își exprimă propria interpretare asupra acestei noțiuni de societate deschisă, ca societate pretins reformatoare și progresistă, de tip liberal postmodernist. Iată crezul disimulat al miliardarului din Manhattam: „Societatea deschisă e bazată pe ideea că noi toți acționăm în virtutea unei înțelegeri imperfecte. Nimeni nu deține adevărul absolut. Deci, avem nevoie de o gândire critică, de organizații și reguli ce permit oamenilor cu păreri și interese diferite să trăiască în bună înțelegere; avem nevoie de o formă democratică a statului, care asigură o ordine a divizării puterii. Avem nevoie de o economie de piață, care oferă o legătură inversăși permite corectarea greșelilor: e nevoie ca minoritățile să fie apărate și părerile lor să fie respectate. Și pe lângă toate, e nevoie de o respectare a legii. Ideologiile, cum e de pildă fascismul sau comunismul, produc o societate închisă, unde persoana particulară, individul e subordonat colectivului, societatea e dominată de stat, iar statul urmează o dogmă, care e declarată adevărul absolut".

Din succinta prezentare iese în evidență atitudinea sa antistatalăși antisistem, precum și promovarea liberalismului excesiv, inexistent în societățile în care este susținută puterea statului în raport cu individul și acele organisme antisistem cum sunt ONG-urile. Ceea ce prezintă Soros în cartea citatăși, mai ales în practică, nu sunt decât niște adevăruri cosmetizate și disimulate care nu corespund nici pe departe realității, cunoscut fiindu-i spiritul său malefic distructiv, departe de o asemenea declarație pacifistăși constructivistă prin care pretinde că promovează libertatea și egalitarismul social, mai precis o politică comună pentru toată lumea, lipsită de frontiere și alte îngrădiri artificiale ce desparte lumea prin societățile de tip tradițional.

Pentru realizarea acestui proiect pretins umanitarist și, evident, globalist, asemenea celui prefigurat de Bergson, Soros a trebuit mai înainte de orice să incrimineze sistemele sociale bazate pe acel model tradiționalist al societăților închise, sprijinit fiind de argumentele teoretice-științifice ale predecesorilor săi, urmând în cele din urmă, „pas cu pas" (algoritmul fiind personalizat și aplicat la noi la cel mai înalt nivel ierarhic politic, urmând probabil un alt pas în vederea preluării puterii legislative?!), să le distrugă, după cum s-a urmărit și distrugerea României, care a devenit un experiment în vederea demonstrării și confirmării ipotezelor de la care s-a plecat în configurare acestui model social distructiv. Astfel, după cum scria Discover The Network, de loviturile de stat din Slovacia, Georgia și Iugoslavia (sindromul Kosovo fiind mai mult decât relevant, putând fi reiterat și la noi), precum și de distrugerea economiei și destructurarea socială din toate țările ce aparțineau blocului sovietic, aș adăuga eu, se face vinovat și responsabil și acest guru al destabilizării mondiale. În vederea realizării acestui proiect machiavelic s-a apelat la cele mai murdare malversațiuni politice și de ordin financiar, Soros fiind considerat ca a fi una dintre eminențele cenușii contemporane în acest domeniu. Prin asemenea strategii și tactici s-a avut în vedere disoluția autorității statelor și a organismelor acestora și înlocuirea unor guverne legitime cu altele care să corespundă intereselor acestora, având ca sprijin financiar acest miliardar și această fundație. În acest sens, pentru schimbarea regimului sau guvernului se recurge la crearea unui guvern din umbră sau „al umbrei", format fie în totalitate, fie parțial în afara țării de origine, ai cărui viitori membrii sunt gata să preia puterea când este necesar și mai ales când se ivește „oportunitatea" de a o face. Mai este necesar să ne întrebăm, cum și din cine a fost format Guvernul Cioloș, cum și mai ales de ce a căzut Guvernul Ponta, sau la ce mijloace s-a recurs pentru înlocuirea lui, prin incendiul de la Colectiv?! Evident că nu, răspunsul fiind găsit în planul strategic la carerecurge această organizație mondială care conduce lumea prin infiltrarea membrilor săi la cele mai înalte nivele ierarhice decizionale, naționale și internaționale, iar dacă privim în ograda noastră, răspunsul este și mai lămuritor! Este suficient să arăt că fostul prim-ministru Dacian Cioloș, promovat pe căi oculte în urma tragicului eveniment pomenit, este membru al unei Societăți secrete, denumită Frends of Europe - Prietenii Europei, care după cum este denumită, reunește cei mai influenți lideri contemporani, fiind condusă de un fost președinte al Grupului Bildenberg (1998-2010) și vicepreședinte al Comisiei Europene, de care se subînțelege că nu este străin Soros, el fiind unul dintre principalii săi finanțatori. Cât despre ceilalți membrii și apartența lor la aceste organzații, formate cu sprijinul exclusiv al Fundației Soros, și care slujesc în solda acestui Mecena contemporan, prin binecunoscutele organisme nonguvernamentale, nu cred că mai este nevoie să amintesc nimic, apartenența lor la această societate și la structurile sale autohtone și mondiale devenind transparentă prin lipsa de competență, legitimitate și obediența de care dau dovadă față de mentorul și susținătorul lor.

Revenind la planul malefic și distructiv al lui Soros, se poate observa cățintele lui predilecte au fost în primul rând regimurile totalitare care controlau societățile închise ale fostului bloc sovietic, precum și cele care gravitau în sfera de influență a acestuia. Astfel, întro primă fază, magnatul american a început să finanțeze mișcările de disidență din fostele state comuniste din Europa Centralăși de Est, pentru ca în anii următori și mai ales după anul 1989, să își extindă tentaculele pe aproape întregul mapamond. Astfel, Fundația Soros a devenit o realitate de necontestat și un sindrom geopolitic și financiar cvasigeneralizat prin simptomele devenite tot mai transparente. Tot lui Soros și fundației sale îi revine responsabilitatea privind revoluțiile din anul de grație 1989, care, așa cum este cunoscut, au cuprins statele comuniste din Europa Centralăși de Est, pasul următor fiind îndreptat asupra fostei Uniuni Sovietice. Darprăbușirea regimurilor comuniste și destrămarea Uniunii Sovietice, după cum recunoaște chiar actualul lider de la Kremlin, ca a fi cel mai mare dezastru geopolitic al secolul XX, nu au constituit decât șocul inițial, prin care sa produs breșa în zidul pretins inexpugnabil al societăților închise din fostele state comuniste și a regimului comunist în general, adevărata destructurare socială urmând să se înfăptuiască prin pașii următori ai algoritmului distrugerii, în parametrii conturați de Popper și puși în aplicare de Soros, ca discipol fidel al filosofului amintit. Ceea ce trebuie subliniat și reținut pentru istorie, este că în acest demers, care a presupus destructurarea reperelor valorice și normative naționale, alături de patrimoniul cultural și spiritual național, în funcție de care se derulase viața în interiorul așanumitelor societăți închise, efortul principal sa concentrat în sprijinirea minorităților de orice fel din interiorul acestora, care puteau deveni forțe centrifuge față de tot ceea ce dădea consistență sistemelor sociale stabile, bazate pe aceste structuri sociale mai conservatoare, astfel că societatea deschisă se bazează nu doar pe mișcarea brawniană, de care aminteam anterior, ci și pe o mișcare centrifugă de revendicare etnică a minorităților conlocuitoare, prin această societate dorindu-se reconfigurarea formelor și a conținutului viitoarelor comunități umane, cu vădite tendințe spre globalizare. În acest scop au fost concepute strategii ce aparțin așa - numitelor reforme - revoluții hard, prin care se urmărea distrugerea economiilor naționale, adică infrastructura economică (sintagma de mormane de fiare vechi fiind cunoscută, cui îi aparție fiind de aceeași etnie cu ceilalți artizani, urmărind practic aceleași scopuri) și strategiile ce vizau punerea în aplicare a așa-numitelor revoluții soft, de la nivel conștient și supraconștient, structural și suprastructural - politic, după cum voi arăta în continuare.

 

Lasă un comentariu