PATRIARHUL IUSTINIAN (1901 - 1977)

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2017 drept „Anul omagial al educației religioase, al sfintelor icoane, al iconarilor și pictorilor bisericești și Anul comemorativ Iustinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului".

Cu binecuvântarea IPS Irineu Arhiepiscop al Alba Iuliei, voi încerca, și în acest an, să vă pun la suflet câteva figuri remarcabile dintre cei care, unii, au plătit cu viața apărarea demnității naționale și a credinței strămoșești în timpul perioadei comuniste.

Pentru primul articol ne vom opri la personalitatea Patriarhului Iustinian al României.

Patriarhul Iustinian s-a născut la data de 22 februarie 1901, în satul Suești - Vâlcea, primind la botez numele Ioan. În anul 1915, la dorința mamei sale, intră la Seminarul Teologic „Sf. Nicolae" din Râmnicu Vâlcea. La absolvirea seminarului, în 1923, devine învățător la Școala Normală din Râmnicu Vâlcea.

Continuându-și activitatea de învățător, se căsătorește în 1924, când esteși hirotonit preot, pe seama parohiei Băbeni.

Din anul 1925 se înscrie la Facultatea de Teologie din București, finalizând-o în anul 1929, renunțând din anul 1930 la activitatea didactică.

În 1932 este numit, de către PS Vartolomeu, Episcopul Râmnicului, director al Seminarului Teologic „Sf. Nicolae" din Râmnicu Vâlcea.

Rămas vădus de la vârsta de 34 de ani, își crește singur cei doi copii.

În anul 1939 este numit directorul Tipografiei eparhiale. În anul 1945 este ales arhiereu vicar pe cel de-al doilea post al Mitropoliei Moldovei, cu titulatura de „Vasluianul", fiind tuns în monahism la Mănăstirea Cetățuia din Iași, la data de 11 august 1945.

În 1947, după retragerea din scaun a Mitropolitului Moldovei Irineu, Iustinian este numit locțiitor, de către Patriarhul Nicodim, fiind ales de Sfântul Sinod ca Mitropolit al Moldovei în data de 19 noiembrie 1947.

La data de 24 mai 1948, Marele Colegiu Electoral Bisericesc îl alege pe Mitropolitul Iustinian al Moldovei ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române „care s-a arătat vrednic prin statornicia sa în dreapta credință, prin lucrarea fără preget în slujirile sale de până acum, printr-o muncă rodnică în folosul poporului și al Bisericii, printr-o blândețe părintească îndeajuns de cunoscută, dând întru îndeplinirea tuturor însărcinărilor și vredniciilor la care a fost chemat dovezi de neclintită ascultare față de Sfântul Sinod și de supunere față de legile țării" (Gramata Sinodală de instalare).

În cei aproape 30 de ani de patriarhat, în timpul celei mai aprige persecuții asupra Bisericii românești, persecuția comunistă, Patriarhul Iustinian a dat dovadă de mult curaj și echilibru, diplomație și tenacitate, încercând să apere Biserica de loviturile sistematice ale puterii politice, alegând „calea unei dârze rezistențe camuflate sub un discurs «favorabil» pentru liderii comuniști"

(„Anuar liturgic și tipiconal 2017", București, 2016).

Patriarhul Iustinian a depus mari eforturi pentru a asigura supraviețuirea sentimentului religios și al Bisericii: interzicerea educației religioase în școli, naționalizarea școlilor confesionale, îndepărtarea icoanelor și a altor simboluri religioase din școli (parcăși azi se procedează așa), intervine în favoarea clericilor arestați, a apărat monahismul supus unui proces de exterminare prin renumitul Decret 410/1959,

s-a preocupat de calitatea învățământului bisericesc, tipărirea de cărți bisericești, au fost construite și restaurate numeroase biserici și mănăstiri, a organizat o seamă de muzee de artă, a propus și realizat canonizarea unor sfinți mărturisitori români, și multe altele, care astăzi se trec prea ușor cu vederea de așa-numiții istorici sau critici.

Patriarhul Iustinian încetează din viață la data de 26 martie 1977, după o grea suferință.

Celor care îl acuză de colaborare cu puterea politică le stau mărturie câteva date statistice și realități care vorbesc de la sine despre ceea ce a însemnat Patriarhul Iustinian în viața Bisericii Ortodoxe Române în timpul acelor prige vremuri:

- 302 biserici construite din temelie;

- 2.345 biserici reparate sau restaurate;

- 271 de biserici în care a restaurat pictura etc.

Pentru toate acestea Patriarhul Iustinian își merită locul în rândul vrednicilor Patriarhi care au fost în acest scaun.

Veșnică odihnă pentru vrednicul de pomenire Iustinian Patriahul și tuturor celor care au trecut prin surghiunul comunist, dar care, prin credința lor, răbdarea lor, ne-au dat nouă, celor de azi, o Biserică dreptmăritoare, așa cum o avem și cum suntem să o transmitem mai departe copiilor noștri, ca Mireasă a lui Hristos Domnul! AMIN!

Lasă un comentariu