FULGUIRI

Distribuie pe:

- Sunt minus 21 de grade la Tg.-Mureș. Dacă iei un pahar de palincă ardelenească, de cel puțin 40 de grade, faci în... tine o temperatură de 20-22 de grade... plus. Adevărată primăvară! Dacă iei și un pahar de „căzănel" (cred că așa se spune în Oltenia la țuică... mai slabă) faci... 40 de grade și vei avea... „temperatură"! Ca în... Dubai!

- Toate partidele care vin la putere, indiferent care sunt, ar trebui ca prima dată să facă audit la toate ministerele, ca să se știe cum „stau". Este bine și pentru noile partide cât și pentru cele care au condus. În felul acesta „se limpezesc apele" privind „greaua moștenire".

- Miniștrii și secretarii de stat (și nu numai ei) care se perindă la Guvernul României nu văd faptul că, indiferent din ce partid sau coaliție provin, lucrează la aceeași entitate națională, și ar trebui să aibă același scop, mai binele organizatoric al țării, și în final, dezvoltarea ei și, ca obiectiv absolut, prosperitatea românilor! Sunt orbi și surzi și, în parte, leneși și nepăsători. Nu văd... „pădurea" întregului... de „copacii" intereselor mărunte, a pizmei de partid, a revanșelor, cu sau fără motiv. Își dau unii altora la... picioare. Atâta știu și nimic altceva! Cei care vin vorbesc de „greaua moștenire", iar cei care au fost vorbesc de „greaua moștenire" primită de la cei care au fost înaintea lor. Deși, în mare, sunt aceiași politicieni (cu înnoirile inerente) și aceleași partide, sub diferite denumiri, care se perindă la putere într-o relativă alternanță! Poate că ar trebui să vină cineva mult mai deștept decât ei (poate un om simplu, de la țară) să îi tragă de mânecă și să le spună „verde în față" că, indiferent din ce partid provin, indiferent de culoarea sa politică, „trag la aceeași căruță". E chiar atât de greu?

- Un om bogat a venit în satul său. I-a adunat pe toți sătenii la... Căminul Cultural și le-a spus că de acum înainte, pentru faptul că s-a născut în acel sat, iar el a prosperat economic, fiecare locuitor va avea lunar o sumă de bani. Fără să facă nimic, doar fiindcă sunt din satul lui. Toți l-au aclamat, aplaudat, felicitat, lăudat... A trecut așa un an, doi, trei, 10 ani, timp în care fiecare locuitor a primit suma promisă. Apoi în al 11-lea an, sau al 12-lea... nu contează... s-a dat sfoară în sat să vină cu toții din nou la Căminul Cultural. Acolo, binefăcătorul lor i-a salutat și

le-a spus: „Îmi pare bine că v-am putut ajuta atâta timp, dar de acum înainte nu mai pot. Am și eu copii mari, pe care trebuie să-i țin la facultate și nu-mi mai permit să vă dau și vouă. Afacerile nu-mi mai merg cum mi-au mers". Atunci s-a ridicat un sătean și i-a spus, ca de la obraz la obraz: „Bine, bine, domnule, ai spus că ai copii pe care trebuie să-i ții la facultate, înțelegem, dar... pe banii noștri?"

Lasă un comentariu