Eminescu, cel de fiecare zi

Distribuie pe:

Atâta Eminescu am adunat în ani, încât la nevoie m-aș putea hrăni din această rezervă mult timp. Eminescu este nu numai o permanență în gândurile mele, ci este și un locuitor al ființei mele, cu aceleași atribuții și drepturi ca ale eu-lui meu. Eminescu este untul cu care îmi ung felia de inefabil. Este partea mea de reverie. E catalizatorul care mă face să trăiesc altfel „clipa cea repede ce ni s-a dat". El este și substanță și certitudine și absolut. Eminescu mă populează și mă mobilizează spre a fi eu însumi. El este și cel care îmi dă o nouă combustie. Este cel care mă face să umblu drept, cu fruntea sus, fără să fiu aplecat de umeri și fără să privesc în pământ. Are puterea de a se manifesta ca o forță regeneratoare, care developează în mine latențe și-mi dă imbolduri nemai- avute. Este și magie! Pășesc mai apăsat cu Eminescu și datorită lui îmi fac cântecele locuibile.

Am fost peste tot acolo unde am fost invitat să vorbesc de Eminescu și să mă bucur, alături de cei prezenți, de Împărăția lui Eminescu. Am făcut-o mereu cu mare solicitudine și cu sentimentul că îmi încarc bateriile, ba că iau și la pachet, pentru respirările viitoare. L-am perceput ca o formă de energie, din însăși rădăcina nației, cu care mă umplu și care mă ajută să răzbat într-o lume, tot mai mult întoarsă cu fundul în sus, unde limbricii și fungii se burică pe piedestaluri, iar valorile sunt minimalizate sau ignorate. Eminescu este cel care reașează lucrurile în matca firescului, binecuvântând echilibrul. Prietenii lui Eminescu sunt prietenii frumosului serafic, ai dreptății telurice și ai mirificului celest. Prin Eminescu se spovedesc toți românii adevărați. Eminescu este 1 Decembrie al Literaturii Române, așa cum 1 Decembrie este Eminescu al Istoriei Românilor!

Foto: Nicolae Băciuț în parcul central din Reghin, vorbind elevilor despre EMINESCU (16 iunie 2014)

Lasă un comentariu