Ion Vlasiu - două decenii de la trecerea în eternitate

Se împlinesc anul acesta două decenii de la trecerea în eternitate a maestrului Ion Vlasiu. Aducerea în actualitate a unei ilustre personalități din viața culturii române ne aduce un sincer sentiment de emoție dar și o bucurie deplină. De la început trebuie spus că cele mai importante momente din viața și istoria poporului nostru nu constituie niște simple aduceri-aminte, ci acestea au fost imortalizate în opere de artă perene, au intrat în tezaurul poetic sau muzical al patrimoniului nostru național. Evenimentele de cultură istorică au rămas și vor dăinui ca repere pentru noi și pentru viitorime. Cronicile și pomelnicele în lut și piatră, nume de ctitori și făuritori de țară se găsesc pretutindeni în analele și arhivele naționale. Și nici muzele n-au dormit în zbuciumul, plângerea sau bucuria țării!

Cine nu se cutremură auzind „Altarul Mânăstirii Putna", bucată muzicală închinată aceluia care a fost Ștefan cel Mare, născut din viță strămoșească sănătoasă cu fire adânci în istoria neamului? Bine l-a prins și poetul D. Bolintineanu în Mama lui Ștefan cel Mare. Care ascultător nu este cuprins de un sfânt fior auzind Deșteaptă-te, Române! sau mai spre izvoarele istoriei, epopeele: Ultima noapte a lui Mihai Viteazul, de D. Bolintineanu, sau volumul Ostașii noștri, de V. Alecsandri? Ce suflet de român nu tresare la îndrăzneala de veșnică amintire de la Rovine, citind Scrisoarea a III-a a lui Mihai Eminescu? Și mai spre începuturi, ascultând opera Decebal, de Gh. Dumitrescu, sau opera Oedip, de George Enescu? Ele produc adevărate fulgere spre epocile apuse, dar veșnic vii în inimile noastre, pentru a vedea farmecul din care s-a născut dragostea de glie și cultul cerului și al pământului la poporul român.

Și marele sculptor Ion Vlasiu a fost frământat de istorie pentru că și-a iubit neamul cu tradițiile și obiceiurile lui care-l deosebesc de alte neamuri și a creat pentru strămoși și pentru noi, pentru cei de mâine și pentru întreaga lume a artei. Dar pentru noi, românii, Ion Vlasiu, cu întreaga sa creație, a devenit bun național.

Ion Vlasiu a fost crescut și educat în cultul Patriei, fiind încălzit de dragostea de glie care ardea în inimile tuturor celor din jurul său. Umanismul marelui sculptor întrunește în chip tainic armonia veacurilor și ecoul artelor și oricine se apropie de arta lui cu adâncă evlavie este fascinat și uimit. Creația lui Ion Vlasiu este un cult al muncii. Munca, pentru el, este o lege sfântă, care l-a ajutat să-și împlinească menirea în viață, și anume menirea de creator. Pentru el, munca este o binecuvântare, pentru că prin ea ajunge la starea de deplinătate, de desăvârșire artistică spre care a fost chemat.

O altă ipostază a autenticității artei sculpturale este și amprenta credinței. Ion Vlasiu era pătruns de un cult al Patriei. Naționalismul său l-a mărturisit în opera sa. El gândește, realizează și înfige în acest pământ străbun elemente care se înveșnicesc, care depășesc bariera timpului, împletind nostalgia trecutului cu succesele prezentului, nădejdile celor de mâine cu cele ce vor urma până la obștescul sfârșit. Optimismul infuzează toate compartimentele artei și influenței lui Ion Vlasiu și se răsfrânge asupra tuturor domeniilor vieții spirituale românești, reprezentând în același timp subiectul unor fertile meditații și etalonul artistic spre care năzuiește orice creator de valori spirituale autentice.

Și când poporul sărbătorește un eveniment din viața lui istorică, cum este de exemplu cazul aniversării săvârșirii unității naționale a statului unitar român, la loc de cinste sunt amintite și operele închinate de artiștii noștri acelui eveniment. Dar „cazul" lui Vlasiu nu-i singular și se înscrie în acea familie de genii tipic românească pentru care modestia și sinceritatea însemnau formele supreme de apropiere de tainele artei și de exteriorizare a talentului. Asemenea lui Ion Creangă, Nicolae Grigorescu, Ion Luchian, George Enescu și chiar Mihai Eminescu, Ion Vlasiu a avut conștiința valorii lor pentru a servi poporul din care s-a născut.

Poporul nostru și-a mângâiat durerea și a ridicat monumente cu diferite prilejuri - unele nedorite, cum a fost Primul Război Mondial, ca de altfel toate războaiele - pentru a ține trează conștiința de neam și cultul libertății, neatârnării și suveranității. Așa se explică dragostea pe care întreaga cultură românească o manifestă pentru creația lui Ion Vlasiu, și aș aminti aici de monumentul dedicat Unirii. Admirăm nu numai perfecțiunea și spiritul care le-a zămislit, refacem nu numai etapele individuale, ci drumul unei culturi care a cunoscut un neîncetat proces de esențializare și de captare a ceea ce este permanent uman. Viața și opera lui Ion Vlasiu reprezintă o superioară îngemănare între ce este particular modului românesc de gândire și ceea ce acest mod de gândire a înscris în circuitul valorilor universale. Ion Vlasiu nu este pentru noi, românii, numai un artist de geniu, ci o permanență a culturii noastre.

Numele marelui maestru Ion Vlasiu se înscrie fără îndoială și pe bună dreptate, în galeria marilor oameni de cultură ai neamului nostru românesc pentru profundul profesionalism al domniei sale precum și pentru seriozitatea pe care a arătat-o în tot ceea ce a întreprins dânsul. Numele lui va rămâne legat de marile realizări ale domniei sale pe tărâm cultural, realizări care sunt multe și importante. Personalitate reprezentativă, maestrul Ion Vlasiu, se integrează și se impune în constelația culturii române ca un mare sculptor, pictor și scriitor. Cu siguranță, Ion Vlasiu face parte din elita românească, iar studierea personalității și operei sale se impune cu precădere. Cartea vieții domniei sale este bogată în fapte mari și răsunătoare și atitudini adânc grăitoare. Cinstind și omagiind vasta personalitate și impresionanta operă a maestrului Ion Vlasiu, înfățișăm aici exemplul unei vieți de muncă și demnitate, pilduitor pentru toată societatea românească.

Trebuie să amintim aici și de câteva distincții și premii cu care a fost încununată opera lui Ion Vlasiu. În anul 1939 este distins cu Premiul Academiei Române pentru romanul Am plecat din sat. În anul 1942 primește Premiul „Anastase Simu". În anul 1964 sculptorului Ion Vlasiu i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Române  pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei. În anul 1993 primește titlul de Doctor Honoris Causa al Universității „Babeș-Bolyai" din Cluj-Napoca.

Maestrul Ion Vlasiu reprezintă o icoană vie, curată și înseninătoare, permanent aducătoare de ceva frumos. Domnia sa are deja asigurat un loc de cinste în panteonul marilor oameni de cultură ai neamului nostru românesc. Chipul și vasta operă a maestrului Ion Vlasiu fac parte din acele figuri și momente din istoria poporului român care sunt mereu actuale și ale căror mesaje sunt permanente în conștiința tuturor generațiilor. Ion Vlasiu lasă o puternică dâră de lumină în viața poporului român. Felul cum a slujit el valorile românești, activitatea lui multilaterală și consecventă pe această linie, pilda vieții lui, toate acestea constituie o pildă vie pentru toate timpurile.

Lasă un comentariu