Tu crezi că există Dumnezeu?

La vârsta de 25 de ani am făcut o complicație renală, îmi povestea un cunoscut. Făcând ecograf mi s-a spus că am câteva pietricele la rinichi, printre care și una mai mare. În acest caz, trebuia o intervenție chirurgicală.

Așa am ajuns într-un salon cu alți bolnavi. Încă de seara mă avertizase că a doua zi urma să fiu operat. La fel îi spusese și unui bătrân vecin de pat cu mine. Auzind bătrânul, fără să-l intereseze de cei din jur, și-a făcut cruce și repeta mereu: „Doamne, ajută!", repeta atât de des că la un moment dat i-am zis:

- Moșule, dar nu ajunge? Chiar crezi că operația depinde de acest „Doamne, ajută!"? Mi-a răspuns:

- La câte greutăți am avut în viață, dacă nu aș fi cerut ajutorul lui Dumnezeu, nu aș fi trecut peste ele.

Spre deosebire de bătrân, mie îmi lipsea ceva, spunea cunoscutul meu: credința în Dumnezeu. A doua zi l-am văzut pe bătrân așteptând cu seninătate. Dar în loc să-l ia prima dată pe bătrân, m-au luat pe mine. M-a cuprins o frică enormă și fără să vreau am rostit: „Doamne, ajută-mă!" Era pentru prima dată când eram convins că trebuie să spun așa.

Operația a decurs foarte bine, dar tot la fel de bine trebuia să meargă relația mea cu Dumnezeu. Abia după operație realizasem cât haos era în viața mea, cum până și tinerele pe care le cerusem între timp în căsătorie mă marginalizau și mă luau în râs.

Astăzi sunt fericit că am o familie, un crez, o credință!

 

Lasă un comentariu