Căci bunelului Nicolae Nichita a lui Gheorghe și celor mulți, ca el, trebuie să le punem, chiar și dacă e foarte târziu, cruci la căpătâiul morții.
Cu o imagine fotografică prezentându-l pe istoricul Dumitru Covalciuc la împlinirea a 70 de ani de viață se deschide Almanahul cultural-literar al românilor nord bucovineni Țara fagilor XXVI 2017, alcătuit de Dumitru Covalciuc și Societatea Culturală „Arboroasa" din Cernăuți, îngrijit și tipărit la Târgu-Mureș sub auspiciile Fundației Culturale „Vasile Netea" și a profesorului Dimitrie Poptămaș. Este cartea de aur a Bucovinei, o enciclopedie, un corpus de documente rare ce nu pot fi sortite indiferenței și nimicniciilor cotidiene, cu alese pagini de istorie, filologie, etnografie și folclor, creație literară, eseistică, memorialistică, ajungând, până la această dată, la un impresionant cuprins de 7.000 de pagini.
Editorialul Almanahului îi este dedicat istoricului și publicistului Dumitru Covalciuc numit, atât de sugestiv, de semnatarul editorialului, Dimitrie Poptămaș, un om cât o țară. Dumitru Covalciuc poartă destinul pământului românesc bucovinean cutremurat de trădare, frică și moarte, ai cărui fii au fost deportați în friguroasa Siberie, uciși la Fântâna Albă sau izgoniți pentru totdeauna din locurile natale, șterse de pe fața pământului. Când la o ediție a Sărbătorii Limbii Române, la Cernăuți, Dumitru Covalciuc striga numele satelor românești, unele răspundeau prin prezență, altele, în locul răspunsului, treceau în triste momente de reculegere, căci Albovăț, Buci, Frunza, Prisaca, Țânteni au fost nimicite până la ultima fărâmă de sălbăticia bolșevică. Aceste realități apar în scrierile istoricului și publicistului Covalciuc, în frământările conștiinței sale, în neodihna sa de a răspândi, în timp, adevăr românesc și jurământ în numele adevărului românesc.
La pagina File de istorie a Țării fagilor XXVI 2017, Dumitru Covalciuc publică documentarul Sfârșitul Mitropoliei Ortodoxe Române la Cernăuți, cu umătorul text de final: „Cele circa 125 de biserici și 8 mănăstiri în care serviciile divine sunt oficiate în limba română continuă să țină de Patriarhia de la Moscova și faptul acesta e regretabil și trezește o mare nedumerire".
La aceeași pagină, File de istorie, este inserată cercetarea bibliotecarei Rodica Zegrea despre Biserica din Prisăcăreni și preoții care au slujit în ea în perioada 1784-1954, la fel studiul profesoarei Ludmila Rotaru privind trecutul satului Stroiești din fostul județ Hotin.
O panoramă a învățământului universitar din Cernăuți, între 1875 și 1919, publică Constantin Ungureanu, detașând rolul aparte în cadrul Universității din Cernăuți a Facultății de Teologie Ortodoxă, singura de acest fel în Monarhia Austro-Ungară, cu multe discipline predate în limba română, la care au studiat și tineri din Transilvania sau din Vechiul Regat. Autorul detaliază pe tema asociațiilor studenților români de la Universitatea din Cernăuți, Arboroasa, Junimea, Dacia, Bucovina și Academia Ortodoxă.
La capitolul Filologie, Felicia Vrânceanu abordează probleme ale sintaxei limbii române vorbite, iar Cristina Palatian propune echivalențe poetice eminesciene în limba ucraineană.
Directorul Centrului de Cercetări Istorice și Culturale din Cernăuți, Petru Grior, include la rubrica Golgota neamului românesc deportările în masă ale locuitorilor din ținutul Herța în anul 1941. Dramele răboiului și dramele unor familii de români, refugiul, deportările, crimele și fărădelegile apar consemnate în dureroase pagini de memorialistică de Maria Andrieș, Viorica Schipor, Vasile Mitric, Gheorghe Frunză, Maria Toacă, Ciprian Bojescu, Viorica Schipor-Pițu, Alexandru Platonov, Felicia Nichita, Felicia Toma. Consemnează, cu fior tragic, Felicia Nichita: „Printre cei 56 de martiri, „vânați" cu forța, încarcerați, apoi încărcați în vagoane pentru vite și duși în neagra străinătate ca să se piardă urma neamului românesc din Bucovina cedată și înstrăinată de Țară, nimiciți, în 1944-1945, de regimul barbar sovietic în lagărele morții de pe țărmurile lacului Onega, în Siberia de gheață, care nu au nici morminte, nici cruci la căpătâi (...) e și numele bunelului meu după tată, Nicolae Nichita a lui Gheorghe".
Almanahul Țara fagilor XXVI publică, la pagina Poesis, versuri de Vasile Tărâțeanu, Ilie Tudor Zegrea, Arcadie Opaiț, Paraschiva Abutnăriței, Silvia Caba-Ghivireac, George I. Nimigeanu, Rodica Puia, Elena Apetri, Gheorghe Ungureanu. Scrie Arcadie Opaiț în „Spicul sacrificat": „Am fost săgetați de un gând dureros/ de-a trăi din cerșit/ și suntem gata să îmbătrânim".
Sunt emoționante - și surprind prin noutatea datelor - paginile de memorialistică dedicate unor personalități bucovinene, între acestea promotori ai Unirii, Sextil Pușcariu și Isidor Bodea, de asemenea e purtătoare de emoții rubrica Cronică la persoana întâi, în cuprinsul căreia Nicolae Șapcă propune portretul unui Eminescu „decapitat".
Alte capitole ale Almanahului, Din creațiile cititorilor noștri, Aniversări, Folclor bucovinean, Album, întregesc prestanța culturală a publicației, ritmica ideatică și afectivitatea de excepție, sentimentul că descifrezi cu migală valoarea documentelor dintr-o imensă și invincibilă arhivă de istorie, cultură și spiritualitate românească.
O mențiune aparte, în seria aprecierilor superlative, merită coperta Almanahului, prezentând chipurile și straiele, de fapt culorile veșniciei întruchipate de Ansamblul Izvorașul din Ropcea; copii parcă rostind în gând, ca pe o rugăciune, poemul eminescian De-aș avea...
Foto: Dumitru Covalciuc, Arcadie Opaiț și Dimitrie Poptămaș, la Cernăuți
