Exegeză eminesciană și cultură veritabilă, la Reghin

Să evoci pe Eminescu, ceea ce înseamnă el pentru literatura noastră și pentru literatura universală, pentru inima noastră românească și pentru sensibilitatea lumii întregi, nu e lucru ușor! Scriitorul acesta nu e numai mare. El este genial, și nimănui nu-i este îngăduit orgoliul de a crede că poate cuprinde, înțelege, defini și explica imensele adâncimi și înălțimi ale cugetării și artei eminesciene. Eminescu înseamnă imens, atât pentru literatura română, cât și pentru cea universală. El este cea mai de seamă podoabă a literaturii noastre naționale, nu numai prin opera lui, dar prin pilda lui, prin treapta ce a constituit-o creația lui, prin mișcarea literară ce a determinat-o, prin saltul înainte ce l-a produs. El a însemnat înnobilarea, îmbogățirea, înălțarea, rafinarea întregii noastre literaturi, așezarea ei definitivă pe temeliile literaturii și limbii poporului, statornicirea ei definitivă și cu o pecete proprie în cadrul literaturii universale, cristalizarea ei definitivă în formele cele mai alese, ca o expresie a simțirii și gândirii poporului nostru de astăzi și de totdeauna. De mulți ani Eminescu și-a aflat liniștea eternă. Flacăra gândirii, simțirii, artei lui nu se va stinge însă niciodată. Ea va trăi veșnic viu în inimile noastre și va lumina sufletele noastre cele însetate după sublimul liricii eminesciene.

Ca o expresie a dragostei pentru poetul Mihai Eminescu, geniul ce-l neîntrecut al literaturii române, duminică, 15 ianuarie 2017, la Reghin, a fost sărbătorită Ziua Culturii Naționale și au fost aniversați 167 de ani de la nașterea „luceafărului poeziei românești". La acest eveniment major cu caracter cultural-spiritual au luat parte doamna ec. Maria Precup, primarul municipiului Reghin, reprezentanți ai instituțiilor de cultură și de învățământ din municipiul Reghin, dascăli, oameni de cultură iubitori de veritabilă lirică românească, preoți din Reghin și împrejurimi, precum și mulțime mare de credincioși. La Biserica „Înălțarea Domnului" din Reghin, după săvârșirea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii de către Părintele Teodor Beldean, protopopul Reghinului, în sfântul locaș, oameni de cultură au evocat personalitatea și opera lui Mihai Eminescu.

A fost săvârșită, de către părintele protopop Teodor Beldean, slujba parastasului în memoria celui care a fost poetul Mihai Eminescu și care continuă să reprezinte peste veacuri culmea literaturii române.

Despre viața, personalitatea și opera „poetului nepereche" au susținut expuneri: cărturarul Lazăr Lădariu, președintele Despărțământului Central Județean Mureș al ASTREI, care a prezentat, în chip magistral, prelegerea cu tema „Gând pentru Eminescu"; Nicolae Băciuț, directorul Direcției Județene pentru Cultură Mureș, care a susținut și recitalul poetic: „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată"; Mircea Dorin Istrate, președintele Ligii Scriitorilor Români, Filiala Mureș, care a oferit doamnei primar Maria Precup și altor oameni de cultură „diplome de suflet"; doamna ec. Maria Precup, omul frumos și permanent iubitor de cultură autentică românească; Florin Bengean, care a fost și moderatorul evenimentului cultural. Corul preoților din Protopopiatul Reghin, dirijat de pr. dr. Vasile Fărcaș, a susținut un memorabil recital muzical constând în versuri din creația poetică eminesciană. Cu acest prilej, au fost expuse două tablouri ale artistului plastic Veress Zsuzsa, reprezentând portretul poetului Mihai Eminescu. Apoi, la bustul poetului din parcul central al municipiului Reghin, cei prezenți au depus jerbe de flori. Activitatea de la Reghin, prin care s-a sărbătorit Ziua Culturii Naționale și au fost aniversați 167 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu, s-a dovedit a fi o adevărată sărbătoare a culturii, o încântare a sufletului și o înălțare în spirit, a fost ca o „Liturghie după Liturghie", într-un cadru liturgic și într-un timp liturgic s-a creat un timp cultural și un timp istoric.

Putem spune că Eminescu a lăsat o operă alcătuită din poezii și puțină proză, făcând impresia că ar fi voit să cultive îndeosebi poemul scurt. Dar analiza manuscriselor sale dezvăluie un Eminescu plăsmuind mari compoziții lirice și dramatice, un poet cu năzuința grandiosului și a organicului ca și Goethe. Eminescu, prin poeziile sale, s-a impus în literatura română. Prin poeziile lui, Eminescu a reușit să dea cea mai adâncă expresie a gândurilor și ideilor sale. Opera poetică eminesciană e plină de sentimente adânci, de idei și mari pasiuni, iar forma versificației este impecabilă. Talentul lui Eminescu a fost mare, dar, perfecțiunea formei și a conținutului este rezultatul unor studii îndelungate. Poetul folosește gerunziul. Acest mod este cu atât mai evident cu cât exprimarea ca formă poetică a gerunziului în limba română nu fusese încă reglementată. Când nu găsește expresii potrivite, Eminescu își creează expresii noi. Poeziile lui Eminescu, tocmai prin forma lor ireproșabilă, capătă acea gingășie surprinzătoare, ce are influențe adânci în sufletul cititorului. Aceasta se explică prin procesul psihologic ce se declanșează după lectura acestor poezii. Eminescu evită cu grijă expresiile simpliste, inestetice și reci, precum și cele cu semnificații abstracte. Folosește mult epitetele, comparațiile și descrierile. Din particularitățile atractive ale stilului artistic eminescian face parte personificarea momentelor vieții, a naturii și a diferitelor lucruri și obiecte: „Pădurea suspină", „Ecoul râde de blândele plângeri ale junilor amanți", „Râul sfânt ne povestește cu ale undelor lui guri de-a izvorului său taină, despre vremi apuse …". Analizând opera eminesciană, observăm faptul că limba lui Eminescu este limba românească împrospătată cu material luat din izvorul de cuvinte al vechilor scrieri.

Suntem cu toții conștienți de ceea ce Eminescu reprezintă ca poet și ca gânditor al neamului. A cunoscut adânc limba populară, conștiința națională și-a aflat în el o expresie originală. Prin Împărat și proletar, Strigoii, Melancolie, Scrisori, Glossa, Luceafărul a realizat poezie pe cea mai semeață culme a artei și ne-a dat conștiința că putem crea la înălțimea altor neamuri. Aruncându-ne privirile spre zările viitorului, putem fi îndrituiți să credem în apariția și a altor poeți care să creeze valori literare cu fond și forme pe care nu le putem bănui și care vor reprezenta noi piscuri ale geniului românesc. Dar Eminescu va avea pentru neamul nostru valoare permanentă și din alt punct de vedere. Eminescu a înțeles că ne putem câștiga un loc în cultura universală numai prin creație deosebită de-a altora și că legea originalității este adâncirea gândirii și simțirii românești. El a cercetat temeinic istoria neamului nostru, și-a asimilat cu pasiune cultura națională în toate înfățișările ei, și-a deschis larg sufletul către marea literatură și filosofie universală, a depus o muncă statornică pentru crearea unei noi expresii literare pe baza limbii poporului.

„Eminescu este unul din exemplarele cele mai splendide pe care le-a produs umanitatea'' - nota Ibrăileanu în unul din cele mai strălucite studii ale sale asupra marelui scriitor. Ceea ce îl așează pe Eminescu fără contestare alături de cei mai străluciți reprezentanți ai geniului uman este, mai presus de orice - și implicând geniul său propriu -, complexitatea însușirilor sale. Era, în primul rând, o mare personalitate umană, un om în adevăratul și cel mai înalt sens al cuvântului, un om de caracter, un om de credință statornică, incapabil de compromisuri, un om de arzătoare pasiune, un om de muncă fără odihnă. Caracterul său, credința sa, pasiunea ce-l mistuia pentru muncă, pentru mai bine, pentru frumos, ca și întreaga sa creație, nu sunt întâmplătoare. Ele își aveau izvoare adânci și bogate. Eminescu n-a fost și nu s-a simțit nicio clipă ca o frunză bătută de vânt, ci, dimpotrivă, ca o ființă cu puternice rădăcini în trupul sănătos al poporului său, în înțelepciunea și frumusețea folclorului acestuia. Cu via conștiință a acestor indestructibile rădăcini, Eminescu a putut fi un luptător neobosit, care nu și-a pierdut niciodată speranța.

Dincolo de talentul său uluitor, ceea ce face din Eminescu una din personalitățile creatoare cele mai de seamă ale lumii, este tocmai imensitatea universului său lăuntric, în care descoperim arzătoarele, sfâșietoarele frământări ale veșnic nepotolitei sale conștiințe umane și artistice, totdeauna în căutarea adevărului, totdeauna în căutarea cuvântului ce poate exprima în chipul cel mai exact acest adevăr. Din frământările, din căutările acestei personalități unice au izvorât, în cadrul societății neînțelegătoare pe care a străbătut-o și cu care s-a ciocnit în mod tragic, marile sale contradicții, dar și acea bogăție lăuntrică fără pereche: vastitatea și diversitatea planurilor aflate pe șantierul său creator, închegându-se într-o largă unitate ce sporesc operei sale în ansamblu, gândirii sale, artei sale, deopotrivă adâncimea, înălțimea, lărgimea orizonturilor și perspectiva asupra muncii în vederea desăvârșirii artistice.

Un domeniu din activitatea scriitoricească a lui Mihai Eminescu mai puțin cunoscut cititorilor neavizați, dar în care marele poet și-a găsit mai totdeauna o valoroasă și atractivă sursă de inspirație, cu variate mijloace și procedee de superioară exprimare artistică în opera sa literară, îndeosebi în poezie, este cel religios-bisericesc. De aici, ca dintr-un scump tezaur, și-a scos el o bogată și substanțială încărcătură ideatică și inegalabile frumuseți expresive de grai românesc, cărora, prelucrându-le cu măiestrie de neîntrecut artizan, le-a dat conținut și forme proprii în marea lui creație literară. Cu capacitatea sa genială de gândire și cuprindere, cu puterea sa de înțelegere și intuire, cu fecunda sa imaginație, cu talentul poetic superior, Eminescu a ridicat factorul religios-bisericesc ca factor de referință și expresie literar-artistică la cote neatinse până azi.

Eminescu, putem spune fără teama de a greși, cu siguranță că este poetul român care nu poate fi egalat și, în același timp, face parte din galeria celor mai mari oameni de cultură din literatura universală. Prin el, poezia românească a urcat pe cele mai înalte culmi. Genialitatea și talentul artistic deosebit l-au așezat pe un loc demn, în rândul celor mai mari poeți.

 

Lasă un comentariu