Iranul reprezintă echivalentul unei țări islamice unde viața se desfășoară după cu totul alte reguli, decât cele cu care suntem obișnuiți noi, românii, loc plin de minunății, de lucruri senzaționale, dar și de tot felul de ciudățenii, unele inexplicabile, iar cele mai multe sunt bine ascunse de ochii curioșilor.
Nu ai ce căuta în Iran, pentru o perioadă mai lungă de timp, așa cum mi s-a întâmplat mie, fără a avea capacitatea de a te adapta la stilul lor de viață, obiceiurile, ciudățeniile și comportarea lor, religia și ritualurile lor greu de înțeles, gestica, mimica capului și a mâinilor în timpul vorbirii, limba și mai ales credința lor bazată pe mitologia persană, plină de mister, taine și de interes „zoroastrismul" cu semnificația lui de lupta permanentă între bine și rău între „adevăr" și" minciună". În concepția zoroastrismului zona adevărului este Ahura Mazda marele zeu creator, în timp ce forțele răului și minciunii sunt concentrate în figură demonului Ahriman, venerate fiind la rândul lor și alte zeități cum ar fi: spiritele Lunii, Pământului, Apei și Vântului, Speranța, Justiția, Gândul Bun, Vămuitorul, Focul ș.a.
Profetul Zoroastru a pus bazele unuia dintre primele sisteme teologice ale umanității și a pus piatra de temelie a civilizației persane. Moștenirea lui Zoroastru este voința divină și moralitatea ei. Zoroastrismul era religia persană dominantă pe timpul Ahmenizilor și era bazată pe 3 principii: gândul drept, vorbirea dreaptă, acțiune dreaptă. Zoroastru a interzis sacrificarea animalelor considerând că ele sunt creaturi care servesc omului. Ideologia acestei religii interzicea de asemenea folosirea focului în ritualuri, elementele universului - plantele, apă, pământul și focul - netrebuind să fie contaminate de către om. Cu timpul această ideologie religioasă, paradoxal a fost modificată prin introducerea ceremonialului „Haoma" ceea ce înseamnă purificarea prin foc și sacrificiile animale, sângele acestora oferindu-se zeilor prin ritualuri care mai de care de către magi, prezicători și ghicitori, de care persanii nu au dus niciodată lipsă. Un astfel de ritual a fost respectat cu fidelitate și la inaugurarea fabricii de sodă de la Shiraz, realizată de către specialiștii români, printre care din fericire m-am aflat și eu. Atunci a fost sacrificat un miel de toată frumusețea al cărui sânge a fost răspândit cam pe toată suprafața de la parterul uzinei urmat de magii și prezicători, procesiuni și cântece celebrate de castă preoților greu de înțeles pentru un participant european.
Până și în ziua de azi, sunt răspândite în lume un număr de minorități care mai practică zoroastrismul. Figura lui Zoroastru a fost făcută celebră prin 2 lucrări celebre, Opera „Flautul Fermecat" al lui Wolfgang Amadeus Mozart și cartea „Zarathustra" de Friderich Nietzsche.
Vechea religie oficială a Perisei zoroastrismul, după cucerirea arabă din sec. al VII-lea a fost înlocuită cu islamul sunit și apoi în sec. al XVI-lea cu cel șiit, islamul șiit devenind religie de stat. Iranienii, în proporție de 89% sunt musulmani șiiți, perși, azeri și alte popoare turcice, curzii, armenii, arabii. Astăzi mai există foarte puține și foarte mici comunități zoroastriste cu propriile lor temple și preoți, în special în zona rurală.
Înțelepciunea divină este sursa sufletelor malahilor, imamilor și profeților iranieni, capetele spirituale ale islamului cinstit și fără păcate. Deși aceștia nu sunt beneficiarii unei revelații divine, ei au o relație strânsă cu Dumnezeu fiind ghizii învățăturii lui Dumnezeu pe care le transmit discipolilor săi, aceștia stăpânesc secrete numai de ei știute bazate pe conceptul că Dumnezeu nu va lăsa omenirea fără a fi călăuzită de puterea divină. Imamii descendenți direcți ai profetului Mahomed domnesc comunitățile cu dreptate, fiind deosebit de respectați în măsură să interpreteze legea iraniană Sahiria și semnificația ezoterică a Coranului. Musulmanii nu recunosc profetul absolut, ci recunosc doar pe Mahomed și pe descendenții acestuia, li se închină, le sărută mâna și îi venerează pentru că ei sunt interpreții direcți, mijlocitorii între Alah și oameni aleși să perceapă cuvântul divin. Aceștia cred cu tărie că islamul este versiunea completă și universală a unei credințe primordiale relevată prin profetul Mahomed, iar Coranul este revelația finală a lui Dumnezeu. Conceptele și practicile religioase numără cinci stâlpi ai islamului, care constituie conceptele de bază și actele obligatorii de cult și religiozitate drept consecință a legii islamice, care atinge aproape fiecare aspect al vieții și al sociatății, cuprinzând totul, de la servicii, comportament și bunăstare, la război și mediul înconjurător. Coranul definește pedepse pentru câteva infracțiuni specifice: actul sexual ilegal, acuzațiile false de relații sexuale ilegale, consumul de alcool și jaful autostradal. În Coran mai sunt stipulate: legile de moștenire, căsătorie și restituirea pentru leziuni de omor, precum și regulile de caritate și rugăciune.
(va urma)
