Evadare din „beciul domnesc"

Distribuie pe:

A fost odată un fierar care fusese acuzat pe nedrept și care se afla închis acum într-o temniță adâncă și întunecoasă. După un timp, soția sa, care îl iubea foarte mult, a mers la rege și l-a rugat să o lase să îi ducă măcar un covoraș pe care să-și poată face cele cinci rugăciuni zilnice. Regele a considerat firească cererea femeii și a lăsat-o să îi ducă soțului ei covorașul. Prizonierul a fost și el foarte bucuros pentru darul primit și în fiecare zi, plin de recunoștință își făcea rugăciunile pe covoraș.

După câțiva ani bărbatul a evadat. Când prietenii l-au întrebat cum a reușit, el le-a povestit că au fost ani de zile în care îngenunchease și îl rugase pe Dumnezeu să-l scape din închisoare. Și, la un moment dat, a început să vadă ceea ce era atât de evident și care se aflase tot timpul sub nasul lui. A văzut că soția sa, țesuse în covoraș modelul încuietorii care îl ținea închis. Avea, acum toate informațiile să poată evada și a început să se împrietenească cu paznicii. I-a convins că și ei ar avea o viață mai bună dacă s-ar uni și ar pleca cu toții din închisoare. Aceștia au fost de acord cu el, pentru că își dăduseră și ei seama că, deși erau gardieni, erau la rândul lor închiși în închisoare. Și ei doreau să scape, dar nu știau cum.

Așa că fierarul și gărzile sale au făcut următorul plan: paznicii urmau să îi aducă bucăți de metal, iar el urma să meșterească diverse lucruri pe care ei să le vândă în târg. Astfel vor aduna tot ceea ce era necesar evadării, iar din cea mai puternică bucată de metal el urma să meșterească o cheie.

Într-o noapte, când totul fusese pregătit, fierarul și paznicii săi, au reușit să descuie poarta închisorii. Au ieșit în sfârșit afară, în răcoarea nopții, unde îi aștepta iubitoarea sa soție. A lăsat în celulă covorașul de rugăciune, pentru ca orice prizonier, care va fi suficient de inteligent, să vadă modelul încuietorii și să poată evada. Astfel fierarul și-a regăsit soția, foștii săi gardieni i-au devenit prieteni și toți au trăit într-o deplină armonie. Iubirea și îndemânarea au câștigat.

Povestea are mai multe concluzii. Una dintre acestea ar putea fi că fiecare dintre noi se află într-o închisoare.

Din volumul „Sub mantia speranței", volum în curs de apariție la Editura „Vatra Veche", Târgu-Mureș

 

Lasă un comentariu