„APA" (I)

Distribuie pe:

Prof. Mureșan Olimpia - LSR Maramureș

Mă doare sufletul când mă gândesc ce-mi faceți!

- Ce, credeți că n-am suflet? De ce nu vă gândiți că și eu fac parte din lumea vie, din acea lume care nu cuvântă - dar am o inteligență vie și-o prezență statornică în toate lucrurile și ființele planetei albastre.

Când binecuvântați mâncarea dis-de dimineață sunt și eu alături; la curățenia zilnică vă ajut dezinteresat, nu aștept nimic în schimb. Animalele și plantele n-ar exista fără mine; Sunt un factor indispensabil vieții.

Atunci de ce vă bateți joc de mine, de ce mă supărați, de ce mă murdăriți cu tot felul de substanțe chimice, tăiați pădurile lăsând malurile apelor fără umbră, nu știți că „ce ție nu-ți place, altuia nu-i face"! - vechiul proverb care mi se potrivește și mie.

Așa vorbea o apă curgătoare în drumul ei spre marea cea mare. Se gândea că la-nceput a fost un copil inocent ce se numea IZVOR.

- Mamă, zicea izvorul - copilul apei, eu sunt mereu tânăr și ferice, am ieșit din pământ, mă regăsesc mereu în gândurile tale și nu te voi părăsi nici atunci când tu nu vei mai fi.

- Eu voi trăi sănătoasă - zise apa până când oamenii mă vor proteja, până când mă vor iubi. Când oamenii mă murdăresc, mă-nec la mal, strig după ajutor și tot ei suferă pentru că eu mă identific cu ei, cu cei ce m-au murdărit. Gândurile oamenilor ca și murdăria lor materială le strâng în mine precum un cristal sau o piatră oarecare care a înmagazinat vibrațiile celor din jur.

Dragă izvoraș, să știi că nu demult cristalul meu s-a tulburat, apa nu e bună de băut, de stropit, de viețuit...

O lume întreagă știe de experimentele japonezului Masaru Emoto care a demonstrat că eu exist, că fac parte din voi și pentru voi, că sunt ca un diamant uriaș în care voi, oamenii, locuiți. Dacă acest diamant se va sparge, veți muri cu toții - veți trece dincolo. Vreți, nu vreți, voi locuiți în mine sau eu locuiesc în voi! Deci? 70 la sută din corpul vostru e apă. Suntem legați pe veșnicie în timp și spațiu.

Te rog, măicuță, nu mai plânge, erai atât de fericită în tinerețea ta!

Da, atunci era altceva - timpul se scurgea încet ca valurile mele, era etern, nesfârșit, apa era sufletul oamenilor ce-au fost și vor veni: încă n-au ajuns să mă atingă, să-mi tulbure valurile.

Trebuie să înțelegem că există și o viață secretă a apei și o încercare de explicare a inexplicabilului. Teoria relativității a lui Einstein personalizată de Masaru Emoto reprezentată de ecuația E=mc la pătrat, c reprezintă conștiința, m reprezintă masa sau numărul de persoane, astfel, când crește numărul persoanelor cu conștiința trează, stăpânită de dorința de a face lumea mai bună, are loc o creștere a elementului E care este energia. Astfel unii oameni se pot vindeca în urma rugăciunilor făcute din suflet de către cât mai mulți prieteni ai lor. Principiul pe care se bazează Masaru Emoto e acela că „apa își schimbă complet forma, în funcție de cel care o observă și trimite energie spre ea prin cuvinte sau gânduri". Reacțiile apei vor fi schimbate dacă inima privitorului este plină de iubire și recunoștință și este diferită când privitorul este plin de mânie și reproșuri. La înghețarea apei aceste diferențe se vor reflecta în formarea cristalelor - unele deosebit de frumoase, iar altele având forme neregulate și haotice.

Tot ce poate face un om de știință - ca cel despre care vorbim - este să ridice un colțișor al vălului de negură care ascunde adevărul despre această lume și apoi să încerce să exprime prin cuvinte ceea ce a observat, iar restul lumii să cunoască și să judece experimentele.

Există o veche credință japoneză conform căreia fiecare cuvânt în parte are propriul său spirit: acest lucru face posibilă transmiterea unor mesaje. Atunci când expunem apa unor cuvinte ca: „Mulțumesc!" sau, dimpotrivă, „Prostule!", se poate vedea cum caracteristicile acestor cuvinte sunt impregnate cu cea mai mare acuratețe de către apă. E ceva deosebit și de necrezut faptul că mesajele din apă pot depăși timpul și spațiul.

Studiul vibrațiilor fiecărui cuvânt duce la observația că sufletul omului este afectat de orice lucru sau ființă și în special de apă: la rândul său sufletul influențează totul în jurul lui. Totul în lumea în care trăim este creația propriului nostru suflet. De aceea omul poate influența lumea atât în bine, cât și în rău. Dacă pătrundem în lumea vibrațiilor nevăzute putem observa că întreg universul e legat prin fire nevăzute care vibrează sub formă de unde, lucru susținut și de fizica cuantică. Materia e frecvență și particulă în același timp. Totul în jur are o frecvență unică; cuvintele pe care le rostim sau le scriem, imaginile și fotografiile.

Rezonanța e al doilea aspect nevăzut care este o potrivire între vibrații. De exemplu dacă avem sentimente de ură pentru o persoană este posibil ca acea persoană să simtă la fel, la fel rezonanța se manifestă și în cadrul sentimentelor pozitive. Cei ce se potrivesc în sentimente se adună, se caută, se cunosc. Aceste sentimente pe care le purtăm în inimă se transmit celor din jur pe căi ciudate; se mai zice că cine se aseamănă se adună. Macrolumea e un simbol, o versiune de proporții mărite a microlumii. Nu întâmplător zicea un filozof: „Cunoaște-te pe tine însuți și vei cunoaște întreg universul."

„1001 CUGETĂRI" vol. XII

 (va urma)

Lasă un comentariu