Fiind chinuit de duhul slavei sale, pentru darul tămăduirilor pe care i-l dăduse Dumnezeu, Sfântul Macarie, ca să-l biruie, a luat un sac și, umplându-l cu nisip, l-a pus în spinare și a început a umbla prin pustie.
Întâmpinându-l un om de neam mare, care-l cunoștea, l-a întrebat:
- Ce duci, părinte? Dă-mi sarcina s-o duc în carul meu.
Iar Macarie i-a răspuns:
- Chinuiesc pe cel ce mă chinuiește pe mine… și n-a vrut să-i dea sarcina. Asuprindu-se astfel, sfântul a scăpat cu bine de ispită, biruindu-și gândurile de slavă.
Din volumul „Sub mantia speranței", apărut la Editura „Vatra Veche", Târgu-Mureș, 2017
