În DEX cuvântul câmp apare în sintagme diferite.
În lingvistică, câmpurile lexicale și câmpurile frazeologice cuprind cuvinte care se bazează pe o relație de apropiere de sens. Câmpul lexical al lexemul copac este rădăcină, trunchi, creangă, ramură, frunză. Cuvintele incluse într-un câmp lexical nu au aceeași rădăcină, parte componentă a unei familii: floare, floricică, florăreasă. Flori (a înflori, înflorire) termenul (sintagma folosită) este de familie lexicală. În multe situații, elevii nu realizează diferența între familia lexicală și câmpul lexical, tot așa cum sunt tentați să considere că rădăcina cuvântului este întotdeauna identică cu radicalul acestuia.
Pentru că în zilele acestea a fost un ger cumplit și aspru, am redat, desigur, nu în totalitate, cuvinte din câmpul lexical al anotimpului iarna.
Iarna este anotimpul alb dominat de căderi de zăpadă, pe care l-a zugrăvit cu mare talent Vasile Alecsandri. „Ca poet al iernii a rămas neîntrecut".
Am în atenție trei pasteluri: Iarna, Mezul iernei și Gerul. Dacă ar fi să urmărim, dragi cititori, doar cuvintele izolate ce constituie câmpul lexical al iernii nici nu am simți „frigul în coaste" și am accepta timpul infernal al cumplitului ger, al crivățului care „pătrunde, scoțând note-ngrozitoare".
Iarna cerne norii de zăpadă, fulgii zbor și răspândesc fiori de gheață. Ca să ne mai treacă din „fiorii de gheață", aș aminti că fulgii sunt amintiți „ca flori de nea", ca „floare mică și rotundă / Migălos lucrată-n fir / Pentru copilul plin de duioșie, topirea gingașei steluțe de nea în palmă este mai mult o poveste. „Despre-un fulg care-a venit / Timpuriu și nu mai este". (Nicolae Labiș)
Un tablou de iarnă e surprins și la Rășinari pe „bolta sfântă": „Din înaltul bolții sfinte / Picuri de argint se smulg / Și pe mâna mea fierbinte / a căzut în zbor un fulg. (Octavian Goga)
Fulgul topit din Mălini și din Rășinari, îmi amintesc de neaua care dispărea din palmele noastre, în alergarea copilărească după steluțe.
Urmăm câmpul lexical al poetului zăpezii, al iernii și surprindem „lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă". (Vasile Alecsandri). Verbul repetat este a ninge: „Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară".
Tabloul iernii devine apăsător: cer oțelit, frig puternic, troiene.
În pastelul „Gerul", fiecare dintre cele patru catrene, au ca lexem inițial gerul: aspru și sălbatic; gerul vine de la munte; gerul face… pod de gheață între maluri; gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare.
Întreaga natură e în amorțire. Albul zăpezii, câmpul luciu și albul ghirlandelor de cristaluri întregesc caracteristicile anotimpului.
Sub aspectul limbajului e necesar să reținem cuvintele câmpului lexical al iernii: fulg, nea, ninsoare, a ninge, flori de iarnă, gheață, a îngheța, vânt, viscol, crivăț, troiene, zăpadă, țurțure, ger năprasnic, sanie.
Descrierea artistică din „Pasteluri" ne impresionează pe noi, cititorii, prin îmbinarea surprinzătoare de cuvinte. Sesizăm și o redare gradată a anotimpului care aduce multe bucurii copiilor, dar și nostalgie, omului care cade pe gânduri și se apropie de foc".
