Pentru ridicarea nivelului moral și material al țăranului nostru, intelectualitatea de la țară a avut și are întotdeauna un rol deosebit. Acest demers s-a reflectat și se reflectă și în literatura interbelică (de exemplu, romanul „Arhanghelii", de Ion Agârbiceanu), cei trei piloni importanți, la țară, fiind: preotul, medicul și învățătorul.
În zilele noastre, lucrurile s-au schimbat întrucâtva în mentalitatea săteanului, care, de obicei, vede un singur factor dominant și colaborează cu acesta, în cadrul bisericii.
Pentru preot, omul de la țară face tot ce se poate pentru a-l sprijini moral și material, ascultă numai sfaturile lui. Învățătorul, cadrele didactice din mediul urban ar reprezenta puțin în opinia țăranului nostru. Dacă întrebi pe cineva, absolut spontan, de ce nu au medic sau asistentă medicală în sat, acel om dă vina pe DirecțiaSanitară sau pe conducerea spitalelor. Dar, nimănui nu-i trece prin cap că, așa cum se procedează cu preotul, ar fi de apelat și la profesor, la învățător, la medic, dacă oamenii doresc să aibă o asistență medicală ori o educație corespunzătoare, pe moment sau în perspectivă. Mulți dintre colegii mei m-au întrebat de ce sătenii nu au același comportament față de medic sau de profesorul de la școală. Personal, am constatat că medicii sunt, astăzi, pe ultimul loc în ce privește aprecierea și ajutorul material și moral pe care le acordă omul de la țară intelectualilor.
Se știe faptul că, în comunele și satele noastre există trei instituții care ar trebui să funcționeze cu ajutorul nemijlocit al populației. Acestea sunt: biserica, centrul medical de sănătate și școala. Atâta timp cât aceste instituții nu vor fi ajutate din toate punctele de vedere, viața la țară nu va evolua spre parametrii normali și sănătoși, deoarece omulnu are nevoie numai de îngrijirea sufletului, ci și de îngrijirea sănătății și educația completă a familiei, precum și a tineretului.
De aici, se desprinde concluzia generală că mentalitatea omului de la țară trebuie să se schimbe, în sensul acordării sprijinului cuvenit tuturor factorilor: educaționali, spirituali și de sănătate. Medicii pot spune oricând bolnavilor: „Dacă vreți să vi se înmormânteze morții, aveți nevoie de preoți, dacă aveți nevoie de asistență medicală și de educație, aveți nevoie de dascăli și de medici".
Satele în care există o colaborare strânsă între profesor, medic și preot, cu siguranță că vor realiza progresul la parametrii normali. Sunt sigur că acele așezări vor produce și se vor ridica la nivelul celor mai distinse așezări, iar din mijlocul acestora, se vor ridica oameni de calitate.
Tripticul: sănătate, educație spirituală și formare profesională va produce o cotitură în concepția omului de la țară. Intelectualitatea are, la rândul ei, datoria să facă front comun, să inițieze acțiuni de educație generală și să conlucreze strâns pentru ridicarea nivelului satului.
Preotul, medicul și învățătorul sau profesorul sunt datori să răspundă, prin strânsa loc conlucrare, cerințelor oamenilor din așezările noastre rurale, cu convingerea că fac o muncă de pionierat, că formează… oameni pentru oameni.
