„Nu-mi place să mi se spună - când sunt în dezacord cu un român - că sunt antiromân, dar nici să mi se spună, când sunt în dezacord cu un evreu - că sunt antisemit" (A. Pleșu, fost ministru al Culturii).
Ca să-și justifice acțiunile antinaționale și antiumane, aducând un afront democrației și civilizației în general, sioniștii au pervertit limbajul și au inventat niște cuvinte-stigmat, instrumentate în retorica penală, cu intenția de a se transforma într-o distinctă castă suprapusă altor rase și a pune astfel „pumnul în gură" oricăror voci lucide care le-ar zădărnici (deconspira) acțiunile extremiste. Așa se face că, mai ales în ultima vreme, a devenit o culpă generatoare de oprobriul public să te poți exprima critic împotriva exceselor Israelului (antisemitism), S.U.A. (antiamericanism) și U.E. (antioccidentalism)! Ca urmare, cu un tupeu caracteristic prin care se exploatează naivitatea celor proști, s-a ajuns ca prin astfel de etichetări discriminatoare oamenii de o incontestabilă probitate intelectuală și morală să fie înjosiți, marginalizați, calomniați, proscriși, interziși, hăituiți, judecați, amendați, condamnați la închisoare sau chiar uciși!
Prigonitorii aceștia nici nu s-au sfiit, indiferent dacă a fost nevoie să distrugă inclusiv imaginea publică până și a unor savanți, să își justifice acțiunea lor mârșavă spunând (în cazul antisemitismului) că societatea s-ar confrunta de fapt cu niște inși degenerați, condamnați de „știința" și „conștiința"… „luminătoare", prin ale căror „descătușări oarbe" de instincte brutale au devenit o rușine în mijlocul civilizației și care „trebuie" proscriși deoarece sunt „diagnosticați" de patimi precum nebunia, sălbăticia, degenerarea intelectuală, sadismul mintal, boala duhului etc. Bineînțeles că, fără a ne onora cu vreo explicație logică, „boala antisemitismului" ne-ar cuprinde doar pe noi, ne-sioniști, căci lor este cu neputință (!?) a li se atribui, deși este arhicunoscut că Israelul urăște de moarte pe arabii semiți (Y. Arafat, S. Hussein etc), pe Domnul nostru Iisus Hristos, pe proorocii și sfinții lui Dumnezeu etc. Ce să mai spunem despre „antisemitismul" altor evrei mai din zilele noastre, care s-au împotrivit manevrelor și au deconspirat abuzurile sioniste din noul stat Israel, cum ar fi savanții Chomsky, Garaudy, Shahk etc.
Pentru sioniști, însă, nu există legea de a fi criticați și nici, cu atât mai puțin, catalogați acuzator! Și aceasta se poate pentru simplul motiv că ei se consideră intangibili, deasupra tuturor uzanțelor, îndreptățiți de orgolii nemăsurate să ne denigreze o întreagă pleiadă de personalități (Cristea, Stăniloae, Anania, Pârvu, Goga, Eminescu, Brătianu, Bolliac, Kogălniceanu, Hașdeu, Conta, Slavici, Xenopol, Iorga, Paulescu, Crainic, Codreanu, Noica, Eliade, Cioran, Antonescu, Țuțea etc), să aprecieze că a ne îmbrăca în portul popular ne transformă automat în legionari și să considere că protestând împotriva cianurii adusă de sioniști la Roșia Montană este suficient ca să fim considerați antisemiți!
