Precum arborii nădăjduirilor

Distribuie pe:

Prin Dicționar de monumente. Biserici de lemn din județul Mureș, volum apărut la Editura Vatra veche în seria 100 de cărți pentru Marea Unire - 1918-2018, Nicolae Băciuț reia subiectul gingașelor construcții, cărora le suntem datori nu doar afectiv, ci mai ales prin faptă culturală. Inventarierea lor este obligatorie, după cum și transmiterea cât mai multor informații din sublima și dureroasa lor biografie. Nicolae Iorga numea bisericile de lemn ale Transilvaniei întemeieri de spiritualitate care ard ori se dărâmă. Dicționarul lui Nicolae Băciuț nu ocolește o asemenea sugestivă apreciere, căci bisericile de lemn ard și se dărâmă în continuare. La fel, autorul nu se îndepărtează (dimpotrivă!) de bibliografia bisericilor de lemn din Transilvania pe care o încorporează cu tact în Dicționar, făcându-l nu doar operă de popularizare. Dicționarul lui Nicolae Băciuț e imagine de ansamblu, album, dar și eseu despre bisericile de lemn ca arbori transilvani ai nădăjduirilor.

Un inventar patrimonial de amploare al bisericilor de lemn l-a alcătuit arhitectul Ioan Eugen Man în monografia Biserici de lemn din județul Mureș, apreciată de Nicolae Băciuț ca fiind o cercetare singulară, de mare rigoare în cunoașterea „istoriei credinței și evoluția mentalităților în arhitectura populară în spațiul religios mureșean". Imaginea bisericilor de lemn din spațiul de viață și cel cultural mureșean apare și într-un alt inventar, al afectivității, prin 60 de pânze ale artistului dr. Liviu Ștef, un adevărat muzeu al cerului de sub cer. Ne întâlnim cu amvonuri de lumină în care artistul așează semnele cerești ale bisericilor de lemn, casele Domnului și casele omului, cu prispe, ușciori, tălpi, cheoturi, pridvoare cununi de acoperișuri, îndemnându-ne ca, prin ele, toată grija cea lumească de la noi s-o lepădăm. Același îndemn apare în demersul lui Nicolae Băciuț, actualizând, credem, și întreprinderea arhitectului Ioan Eugen Man și metafora plastică a pictorului dr. Liviu Ștef „pentru a veni în sprijinul celor care vor să ia un prim contact cu acest domeniu, pentru cei preocupați să contribuie la salvarea, la punerea în valoare a acestui patrimoniu inestimabil, în condițiile în care biserici noi, de zid, iau locul bisericilor vechi de lemn".

Dicționarul propus de Nicolae Băciuț, „lista" bisericilor de lemn din județul Mureș - monumente istorice, nu se oprește la textul arid al inventarului, al enumerării, al clasificării tipologice sau al descrierilor strict tehnice. Fiecare filă de dicționar e mărturie de credință, artă și civilizație, căreia autorul îi deschide dreptul la cuvânt. Bisericile par personaje ce se confesează, după ce ne fac reverențe prin sugestive imagini fotografice. Biserica de lemn din Sânmărghita bunăoară, datând din secolul al XVIII-lea, după ce și-a purtat preaplinul de evlavie și frumusețe mai bine de trei secole, într-o clipă s-a transformat în scrum din cauza „inconștienței unui localnic". Sau Biserica din Sânișor, de la 1838, a trăit durerea mutării din locul-rădăcină pe un alt amplasament, din cauza alunecărilor de teren, pierzând din originalitatea formei inițiale. Altor biserici, dușmănoasa Lege Apony le-a închis școlile confesionale pe care le adăposteau. Așadar, Nicolae Băciuț prezintă anii în care au fost ridicate bisericile de lemn mureșene, planurile în formă de corabie sau dreptunghiulare, cu abside nedecroșate, decroșate sau cu abside pătrate, compartimentarea interioară, pictura, materialele de construcție, clopotnițele, dar și poveștile pe care bisericile le poartă, pătimirile lor, de fapt destinul lor. Bisericile de lemn din județul Mureș, așa cum ne sunt prezentate de Nicolae Băciuț, cu ingenioasele împletiri ale lemnului exterior și cu ocrotitoarele imagini ale interioarelor sunt voci ale Transilvaniei în numele aceluiași Dumnezeu al răbdării, înțelepciunii și dragostei. Cum nu ne putem zădărnici propria ființă, cum încercăm să-i dăm acesteia nădăjduire, așa nu vom zădărnici aceste înălțimi de spiritualitate, chiar și deschizându-le ușile mai rar. Nicolae Băciuț le reamintește numele și rostul, spre neuitare: Abuș, Băița, Culpiu, Moișa, Nadășa, Oroiu, Petea, Porumbeni, Săcalu de Pădure, Sărmașu, Urisiu de Jos, Văleni și încă alte patruzeci de biserici de lemn din județul Mureș, ce ne adună laolaltă, cum părinții-din-părinți se adunau seara în jurul lămpii, mângâindu-și, tainic, lacrima fără vină.

 

Lasă un comentariu