Primăria și Consiliul Local Reghin au organizat marți, 24 ianuarie 2017, de la ora 19,00, la Casa Municipală de Cultură „Eugen Nicoară", spectacolul dedicat Unirii Principatelor Române. Moderatorul acestui eveniment cultural-artistic a fost prof. Ioan Conțiu. Au luat parte la această manifestare un număr foarte mare de reghineni, sala dovedindu-se a fi neîncăpătoare. Toți cei prezenți au fost așteptați cu stegulețe tricolore. Evenimentul a fost deschis de Fanfara Municipiului Reghin care a cântat mai multe cântece patriotice și a interpretat și Imnul Național al României. Pentru început, doamna ec. Maria Precup, primarul municipiului Reghin, după ce a sărutat cu drag eșarfa tricoloră, s-a referit la importanța actului Unirii Principatelor Române. Despre importanța acestui act istoric din viața poporului român au susținut expuneri: pr. Teodor Beldean, protopopul Reghinului, care s-a referit la rolul Bisericii Ortodoxe Române în realizarea acestui atât de important act istoric; dr. Florin Bengean, de la Biblioteca Municipală „Petru Maior" din Reghin, care a vorbit despre contextul politic intern și internațional în care s-a realizat Unirea Principatelor Române, despre personalitatea și realizările, reformele domnitorului Alexandru Ioan Cuza, despre urmările acestui eveniment istoric, despre recunoașterea internațională a Unirii Principatelor și consolidarea României moderne.
În cadrul spectacolului au evoluat invitații: Sergiu Cipariu, Veronica Macarie Moldovan, Loredana Călin, iar invitatul special, marele artist Ioan Bocșa, a oferit un recital memorabil. În cadrul spectacolului au mai evoluat: un grup bărbătesc din
Ansamblul Icoane și orchestra condusă de maestrul Ovidiu Barteș. Întreaga manifestare s-a încheiat cu tradiționala Horă a Unirii, care a avut loc în centrul municipiului Reghin, în spațiul dintre parcuri.
Actul Unirii Principatelor, act de mare însemnătate din istoria poporului român, apare ca un rezultat firesc al dezvoltării treptate a conștiinței unității de origine, de limbă și de credință a românilor de pretutindeni, ca o încununare a strădaniilor de veacuri ale poporului român pentru realizarea unității sale statale. Dupa războiul Crimeii (1853-1856), s-au creat condiții favorabile pentru unirea Țării Românești și a Moldovei într-un singur stat. Unirea Moldovei cu Muntenia în 1859 a fost un act revoluționar al poporului roman în continuarea firească a revoluției de la 1848, de luptă pentru recunoașterea independenței și a unității românilor de către marile puteri vecine. „Dorința cea mare - proclama Adunarea ad-hoc din Moldova la 7 octombrie 1857 - este unirea Principatelor într-un singur stat, o unire care este firească, legiuită și neapărată, pentru că în Moldova și în Valahia suntem același popor, omogen, identic ca nici un altul, pentru că avem același început, același nume, aceeași limbă, aceeași religie, aceleași legi și obiceiuri, aceleași temeri și speranțe, aceleași trebuințe de îndestulat, aceleași hotare de păzit, aceleași dureri în trecut, același viitor de asigurat și, în sfârșit, aceeași misie de împlinit".
Actul politic al Unirii Moldovei și Țării Românești s-a înfăptuit în mai multe etape: prima etapă a fost afirmarea în unanimitate a principiului Unirii în Adunările ad-hoc, adunări profund reprezentative; a doua etapă a constituit-o Convenția de la Paris din 7/19 august 1858, un fel de constituție impusă de cele șapte puteri garante principatelor române, prin care erau acceptate o serie de organisme comune, fără însă să se recunoască unirea sub un singur domn suveran; a treia etapă, realizată prin voința maselor populare și a reprezentanților lor, a fost marcată în chip decisiv de alegerea lui Alexandru Ioan Cuza la 5 și 24 ianuarie 1859 ca domn unic al Principatelor Unite; a patra etapă a constituit-o recunoașterea de către cele șapte puteri a realității Unirii, dar numai pe timpul domnitorului Cuza; a cincea etapă o reprezintă abdicarea lui Cuza în favoarea unui prinț străin - deziderat formulat de Adunările ad-hoc din 1857 - și recunoașterea acestuia în 1866.
Atât Unirea Moldovei și Țării Românești din 1859, care n-a avut de întâmpinat nicio dificultate internă, ci numai adversitatea marilor puteri vecine, cât, mai ales, războiul din 1877-1878, în timpul căruia românii transilvăneni și bucovineni au participat ca voluntari, ca și cum era războiul țării lor - cum și era în fond -, au demonstrat cu tărie ireversibilitatea procesului istoric care evolua, implacabil pentru marile puteri, spre unirea deplină a poporului român.
Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza în Moldova și în Țara Românească a fost un eveniment de o importanță epocală în istoria țării noastre, înfăptuind o dorință legitimă a poporului român, peste hotărârile Convenției de la Paris din 7/19 august 1858 și ale puterilor europene, care acordau Principatelor o uniune plină de contradicții. Prin dubla alegere a lui Cuza, poporul român din Moldova și din Țara Românească urmărea realizarea deplinei unități, creând premisele depășirii restricțiilor puse de Convenție prin organizarea separată a fiecărui principat. Unirea din 1859, moment încrustat cu litere de aur pe răbojul marilor evenimente trăite și înfăptuite de poporul nostru în decursul bătăliilor pentru afirmarea dreptului său sacru de a trăi liber, într-o patrie unitară, independentă și suverană, a constituit un pas decisiv pe drumul reunirii într-un singur stat a tuturor românilor.
