A murit, într-un spital din București, la cei 81 de ani, în urma unei boli incurabile (sursele: Moldpres, AGERPRES și DC News), Ion Ungureanu, marele patriot și luptător unionist, cunoscut actor și regizor, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, ministru al Culturii și Cultelor în anii 1990-1994, Maestru Emerit, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova, Artist al Poporului, laureat al Premiului Național, cel care a repus, ca ministru, în centrul Chișinăului, la locul inițial, statuia lui Ștefan cel Mare. S-a dus la cele veșnice, în lumea celor drepți, și el, lăsând în urmă, tristețe, lacrimi și memoria lui luminoasă. S-a dus în lumea celor drepți, să fie alături de Grigore Vieru, Doina și Ion Aldea Teodorovici, de Leontina Lari, luptători de seamă, care au plecat, triști, că visul lor de a vedea, din nou, România Mare nu s-a împlinit, că „sora noastră cea mezină" - Basarabia, răpită, „prin mucul condeiului", de rusul lacom, n-a revenit la Patria-Mamă! Ion Ungureanu, chemat la Părintele Îndurărilor, a fost un adevărat luptător. O mare personalitate. Să ne aducem aminte de acel moment care a rămas în memoria noastră colectivă, de la acea adunare populară din Piața Marii Adunări Naționale a Chișinăului. Cei un milion de frați basarabeni, adunați acolo de acel gând luminos al unirii cu România, bucuroși că scapă de golemul cu picioare de lut - Rusia bolșevică în destrămare -, s-au așezat, rugându-se, în genunchi. De la microfonul tribunei, Ion Ungureanu le-a spus: „Vă rog, ridicați-vă! Ați stat destul în genunchi în fața ocupantului rus! Acum suntem liberi!".
