Scrisori din Țara Soarelui-Răsare

Distribuie pe:

Mulțumesc tuturor pentru mesajele pozitive primite. Și transmit cele mai frumoase gânduri și urări de bine cu ocazia Sărbătorilor de iarnă, atât echipei publicației „Cuvântul liber", cât și cititorilor săi. Așa cum am menționat și în articolele precedente, în această rubrică deschisă prin amabilitatea doamnei Mariana Cristescu, aș dori să prezint celor de acasă, oamenii deosebiți pasionați de România, limba și cultura română, muzică, artă și film, poezie etc. cu care colaborez.

În acest material, aș dori să vorbesc despre domnul Takashi, unul din studenții la cursul de limba română de la Asahi Culture Center. Dumnealui este pasionat de muzică românească, îi place muzica lăutărească veche de bună calitate, în special, Maria Tănase, Taraf de Haidoucks etc. A studiat singur despre muzica românească și și-ar dori să se găsească mai multe CD-uri cu muzică românească de bună calitate disponibile pentru cumpărat în Japonia. Mai mult, chiar a reușit să cumpere câteva instrumente muzicale la care cântă cu plăcere de câte ori are ocazia.

De asemenea, domnul Takashi este interesat și de poezia românească, de curând a descoperit Coșbuc, Bacovia, și Eminescu, și chiar a prezentat cu mult entuziasm Luceafărul celorlalți studenți, ba chiar încercat să traducă această poezie în limba japoneză. În Japonia nu există institut specializat de limba română, de aceea, opera lui Eminescu este aproape necunoscută publicului japonez. Și ceilalți studenți au fost dezamăgiți de ce Eminescu nu este tradus și publicat în Japonia. I-am propus dumnealui să încerce să traducă aceste poezii în japoneză și va fi prima persoană care va reuși acest lucru. Dumnealui a luat în serios propunerea, în măsura în care timpul îi va permite.

De curând, domnul Takashi ne-a impresionat prin încercarea de a compune o poezie de tip haiku în limba română. Așa cum probabil știți, poezia de tip haiku este caracteristică culturii japoneze și urmează niște reguli fixe, care, pe scurt, ar putea fi rezumate astfel:

1. Poezia are 3 versuri, de câte 5, 7 și 5 silabe fiecare.

2. Imaginile sunt tăiate, juxtapuse și separate prin semne de punctuație, interjecții sau alte mijloace de a semnala următorul moment.

3. De obicei, se referă la un anotimp sau la element din natură.

Cu permisiunea dumnealui, atașez mai jos textul scris și prezentat la lecție.

Săptămâna trecută eu am încercat să creez un haiku în limba română. Am reflectat serios la haiku japonez și se compun din silabele 5, 7, 5, și fiecare silabă conține o vocală și o consoană sau o vocală. Eu am potrivit-o cu sunete din limbă japoneză. Dar este foarte dificil, pentru că dacă aș compune în limbă japoneză și aș traduce în limba română, nu ar fi deloc potrivit la silabe. Și invers, la fel. Dar am reușit unul, dar m-am chinuit puțin. Oricum s-au legat.

O libelulă

Rămâne pe ramură

Ca o podoabă.

Cuvântul de sezon este libelulă, care înseamnă vară sau toamnă. Dacă aș fi știut mai multe cuvinte ale limbii române, expresia acestui haiku ar fi fost mai bogată. Dar acum eu sunt mulțumit.

Vă mulțumesc pentru interes, voi prezenta și alte povestiri interesante în articolele următoare. Persoanele interesate să colaboreze și să sprijine aceste proiecte mă pot contacta personal la adriana.e.stoica@gmail.com sau pe pagina de facebook, Ru-mania fureaiashitsu.

Lasă un comentariu