Acum, după ce s-au stins și ultimele ecouri ale „sărbătorilor", e timpul să facem bilanțul unei perioade de maximă intensitate culturală, patriotică sau civică. Anul nou calendaristic, sărbătorile religioase, cele anivesare sau comemorative au excedat nu doar prilejul de manifestare, ci și interferența cu timpurile prezente. Nu voi face trimitere directă nici la Bobotează, nici la Mica Unire, ci îmi îndrept atenția spre două manifestări culturale de excepție, care tind să devină tradiție pentru cetățenii locuitori ai urbei de pe Mureș. Mai concret, cele două zile ale culturii, una a Culturii Române și cealaltă a Culturii Maghiare, au adus în prim-plan nevoia imperioasă de comunicare, de valorizare a ceea ce e mai de preț în cele două culturi.
Partizani pro și contra se vor găsi, la fel de ușor cum se pot depista și cei ce se opun în permanență unor inițiative salutare. Da, este o idee minunată a lui Vass Levente de a iniția un maraton de lectură și de ziua lui Mihai Eminescu, pe 15 ianuarie a fiecărui an, și pe 22 ianuarie, de Ziua culturii maghiare. Pe parcursul a 12 ore s-a citit din autori români, maghiari sau străini, iar prilejul întâlnirii cu publicul, cu cuvântul scris, a creat nebănuite punți între oameni.
De ziua Poetului, pe lângă multiplele evenimente culturale desfășurate de-a lungul și de-a latul județului Mureș, acest maraton de lectură sub generosul slogan „Citește târgumureșenilor" a venit să întregească rotundul unei aniversări frumoase. Pentru toate acestea și cele ce vor veni, organizatorii merită aplaudați la scenă deschisă.
Merită subliniat faptul că la cele două „maratoane" distincte au citit atât cetățeni români, cât și maghiari... și invers.
Nu intenționez să fac o cronică a evenimentelor dar doresc să semnalez, cu plăcută surprindere, implicarea UDMR-ului într-un demers cultural ce vine să ne apropie pe toți, după un sfert de secol de indiferență și conflict, mai mult sau mai puțin fățiș.
Până una-alta, rămân la convingerea că împăcarea între români și maghiari se va face prin CULTURĂ.
