Urmărind cu stupefacție anarhia politică națională, din care avem de pierdut și ca țară și ca popor, nu pot să nu mă întreb, mirându-mă, cum de este posibil ca, prin niște manevre oculte tot mai agresive, atât „strada", cât și președintele, să se „sincronizeze" prin a sfida din nou voința electoratului României, în a impune pe agenda țării fel și fel de probleme secundare, dar nu și teme care ne „ard", cu adevărat, cum ar fi clarificarea implicării Serviciilor Speciale în problemele Justiției, lămurirea modului în care instanțele de judecată au devenit „câmp tactic" pentru S.R.I., sancționarea agenților care pun în pericol ordinea constituțională (sorosiști, corporatiști etc). DE CE nu se acționează - cum ar fi firesc - și în aceste direcții vitale? Oare nu pentru că noi, majoritarii români, am devenit (pentru unii sus-puși) simple cantități neglijabile?
