Apold, o comună aflată la graniță de județ

Distribuie pe:

Între două semnături și câteva telefoane, Ioan Toth, primarul comunei Apold, a găsit răgazul să stea de vorbă cu noi pe această temă, și nu numai.

Deși au trecut șapte luni de la alegeri, încă la Apold nu s-a găsit consensul necesar pentru alegerea viceprimarului, lucru pe care primarul îl resimte, întrucât o parte dintre atribuțiunile stringente ce privesc instituția primăriei ca for executiv și-ar afla rezolvarea.

Fiind la al doilea mandat, Ioan Toth ne-a spus că multe dintre proiecte le-a dus la bun sfârșit, altele își continuă drumul, pe când altele sunt în faza de concepere. Mai puțin cele care privesc accesarea de fonduri europene, dar și acolo cu unele rezultate notabile: un proiect pe cultură și altul pentru înființarea serviciului de întreținere a străzilor și a drumului comunal, cu parc de utilaje pentru întreținerea acestora (tractor, remorcă, anexe pentru intervenții deszăpezire - lamă, dispozitiv atașat pentru împrăștierea nisipului și a sării, excavator, încărcător frontal).

În zona canalizării întregii comune, se află în stadiu de actualizare vechiul proiect, făcut de foștii primari, ceea ce denotă o marjă de prevedere în chivernisirea banului public: tot mai bine decât un proiect nou, care ar fi necesitat alți bani.

Un alt proiect ce își va afla finalitatea este asfaltarea drumului înspre satul Daia, unde există studiu de fezabilitate și proiect tehnic. Drumul spre Daia, după cum am constatat, chiar și acum în perioada de iarnă, este bine întreținut. Potrivit primarului, sarea folosită mai mult strică,deoarece are tendința să se facă găuri, pe când folosind nisipul în amestec cu sort se stabilizează drumul. Un alt proiect se referă la înființarea unei baze sportive în satul Șaeș.

Încă din anul 1990, Apoldul este înfrățit cu o localitate din Belgia - Diest, înfrățire concretizată, de-a lungul anilor, prin tot felul de ajutoare aduse, atât pentru locuitorii comunei, cât și pentru dotarea școlilor, în prezent belgienii asigurând fondurile necesare pentru construirea în întregime a unui teren de sport cu gazon artificial la Școala din Apold. Tot belgienii, pentru fiecare gospodărie din satul Apold, plătesc un metru ster de lemn de foc.

Primarul are în plan ca, din bugetul local, în regie proprie, să repare șapte poduri peste pârâul Șaeșului, să execute trotuare și șanțuri, dar mai ales să asfalteze străzile principale care duc spre extremitatea localității și cele care duc spre unele cartiere mai mărginașe. Există aducțiune de apă curentă pe toată lungimea localității Apold și în satele arondate comunei, doar că apa nu este potabilă, deoarece instalația de clorinare s-a deteriorat, fiind necesare reparații ample sau o altă instalație cu parametri îmbunătățiți. Apa este suplimentată prin câteva puțuri forate și, datorită debitului, apa ajunge la suprafață, artezian, fără pompe. Doar la rezervorul de captare se folosesc pompe de mare putere, ce împing apa în conducte spre consumatorii din toate satele arondate comunei. Iarna există apă din belșug, doar vara apa este raționalizată pe ore pentru fiecare sat în parte. Primarul preconizează ca anul acesta să foreze câteva fântâni, în așa fel încât apa să nu mai fie raționalizată.

De asemenea, s-au obținut fonduri de la Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice pentru reparații la școala din satul Saeș. În fiecare școală, a fost instalată încălzire centrală, s-au asigurat lemnele necesare pentru iarnă, repartizate fiecărei școli și grădinițe, au fost construite magazii pentru lemnele de foc și garaje pentru mașinile din dotarea Primăriei. Din păcate, sediile grădinițelor s-au vândut. Acestea au aparținut de Consistoriul Evanghelic, iar cei de acolo, animați de acea „dragoste creștinească pentru comunitate", le-au valorificat, vânzându-le cine știe cui, iar o anexă a Căminului Cultural din comuna Șaes, și el la rându-i cumpărat de la „bisericoșii evanghelici", a fost transformată în grădiniță. O altă anomalie o reprezintă situația Căminului Cultural din Apold. Nu sunt documente care să ateste cine este proprietarul acelei clădiri și de aici tot felul de piedici. Fiind într-o stare avansată de degradare, clădirea nu se poate repara întrucât nu i se cunoaște proprietarul.

Gradul de colectare a taxelor și impozitelor locale este undeva la 64%. De asemenea, se așteaptă profitul realizat de Ocolul Silvic, știind că pădurile aparținătoare de Primărie sunt administrate de un ocol privat - „Izvorul florii Avrig" - punctul de lucru Apold. Pe tot Ocolul Silvic Apold, sunt cuprinși 14 pădurari, un inginer de specialitate, pe raza celor 3.600 ha pădure. Aici nu există cărți funciare pentru a se putea intabula drumurile forestiere, ceea ce duce la altă problemă: nu poți investi în reparația drumurilor.

De-a lungul anilor, s-au adunat pentru utilizarea drumurilor ca procent dedicat reparațiilor aferente drumurilor forestiere pentru lemnul valorificat, peste 4 miliarde lei, numai că nu pot fi folosiți, întrucât drumurile nu aparțin de Primărie. În ceea ce privește administrarea fondului cinegetic, lucrurile s-au împotmolit. Primarul ne-a spus că acest fond de vânătoare este administrat de altcineva, fără să dea socoteală comunității, reprezentanților Primăriei sau Consiliului Local. Un lucru de neînțeles, greu de crezut: să fii proprietarul unor mii de hectare de pădure și altul să intre precum „Vodă în lobodă", fără să-ți dea ție ca proprietar măcar binețe. Nu știm ce spune legea, dar legea comunității ar trebui să primeze oricărui abuz. Pentru că, până la urmă, ceea ce se întâmplă pe acele coclauri este un abuz.

După spusele unor consilieri, sătenii deținători de proprietăți agricole au ajuns, din cauza animalelor sălbatice, să-și abandoneze pământurile, să nu le mai lucreze. Degeaba comisiile îndrituite legal constată pagubele, nu are cine să te despăgubească pentru stricăciunile pricinuite. Poate cineva se va apleca și asupra acestor abuzuri făcute cu bună știință. „Sincer, nu am găsit niciun contract între Primărie sau altă entitate locală care ar reglementa întrucâtva, pe lângă administrarea fondului cinegetic, și rolul proprietarului de drept, de a folosi drumurile de acces", spune primarul.

În satul Daia, s-au restaurat foarte multe case printr-un ONG, din fonduri proprii. Transportul în comun dinspre satele Daia și Vulcan lipsește cu desăvârșire. Mulți copii de liceu nu pot face naveta.

O altă problemă rămasă în coadă de pește sunt cererile la Legea 247/2005 și la Legea 165/2013, neonorate - circa 600 ha, din care la Saeș 171,3 ha, la Apold 200 ha și la Daia 205 ha. Terenul administrat de Agenția Domeniilor Statului se ridică la peste 1000 de ha.

Putem spune că hărnicia primarului Ioan Toth este de bun augur pentru cetățenii comunei, cei care sunt în drept să beneficieze de cât mai multe facilități, de condiții mai bune de viață: drumuri de acces, școli reparate, condiții optime pentru copiii de grădiniță și de școală, astfel încât viața la țară să-și afle corespondență în zâmbetul unei mame, al unui copil, iar comuna, în toată complexitatea ei, să-și afle rostul spre binele cetățenilor ei.

Lasă un comentariu