Numele personale purtate de români în epoca relativ veche (secolele al XVIII-lea - al XIX-lea) pot fi identificate cu ușurință consultând catagrafiile (recensămintele) din Moldova și Țara Românească din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Catagrafiile nu înregistrează doar capii de familie în vederea stabilirii impozitului către stat, ci ne oferă o informație deosebit de importantă care privește natura relațiilor sociale, deplasări de persoane de la o localitate la alta, sau de la un ținut la altul, stabilirea în țările române a unor persoane care aparțineau altor etnii etc.
În ce privește Moldova, dispunem de Catagrafiile Visteriei Moldovei, 1820-1845, care reprezintă o colecție coordonată de Mircea Ciubotaru (care semnează toate Introducerile la volumele reprezentând cele opt ținuturi ale Moldovei) și Silviu Văcaru.
Lucrări de referință pentru Țara Românească sunt Catagrafia județului Dolj din 1831, publicată de C.S.Nicolăescu-Plopșor, și Catagrafia Episcopiei Râmnicului de la 1845, publicată de I. Ionescu, în 1965.
O lucrare deosebit de importantă în ce privește numele unor personalități din Moldova din prima jumătate a secolului al XIX-lea este Arhondologia Moldovei, de paharnicul Costandin Sion. Lucrarea se prezintă ca o cronică asupra protipendadei moldovenești, cu sublinierea satirică a felului cum au parvenit mulți boieri, unii cumpărându-și titluri nobiliare, care la noi corespundeau cu funcțiile dregătorești. Aceștia sunt înregistrați cu numele de familie, multe românești, dar și grecești, bulgărești. Sunt informații asupra numelor personale, a apartenenței la o anumită etnie, la modul cum au reușit să dobândească averi și înalt statut social.
DERESCU: Grec, fecior lui Hagi Ioniță, rachier de la Curtea veche din București, venit în domnia lui Mihai Vodă Sturza, și fiind frate cu femeia lui aga Stoianovici l-au ridicat la clanul boierilor cu rang de serdar.
DIMA: Bulgar corcit cu moldoveancă din clanul neguțătoresc de rând; au slujit un Simion, feciorul Dimei, în vistierie și Mihai vodă l-au făcut stolnic.
ZAHAROPULU: Venit ca doctor, pripășit aice și ridicat la boierie de domnul Mihai Sturza.
RADU: Trei neamuri, din care unul bulgar, unul jidov botezat din Basarabia și unul moldovean, mocan din satul Cașin, ținutul Bacău, și anume: spatariul Iorgu și aga Panaiti, fiii postelnicului Manolachi.
În ținutul Putnei, în 1829, au fost recenzați 41 de boieri, mulți având titluri boierești cumpărate de la domnitor. Marea majoritate poartă nume personale calendaristice românești: Vasile Andrieș, spătar; Toma Stamatin, biv vel ban; Dimitrie Vidrașcu, biv vel ban, Constantin Balș, logofăt; Neculai Strătulat, logofăt; Grigore Razu, spătar; Șerban Negel, vornic , Manolachi Radul, căminar; Dimitrachi Holban, căminar; Ilie Burche, serdar; Matei Roset, comis; Ioan Codreanu, stolnic etc.
În ce privește răzeșii moldoveni, numele de proveniență calendaristică reprezintă marea majoritate a lor: Alexa, Alexandru, Andrei, Costachi, Costandin, David, Dănilă, Dimitrachi, Dumitru, Florea, Gavril, Gheorghe, Grigore, Iacob, Ion, Ioniță, Iosip, Luca, Maftei, Mihai, Mihalachi, Marin, Neculai, Pavăl, Petrachi, Sandul, Simion, Ștefan, Toader, Toma, Vasîle, Zaharia.
Catagrafia Doljului de la 1831 poate fi considerată că reprezintă specificul numelor personale din Țara Românească. Numele de origine calendaristică sunt, în oarecare măsură la acea dată, concurate de nume bulgărești. În primele decenii ale secolului al XIX-lea s-au refugiat în Țara Românească mii de familii de bulgari. Amestecul de populație a devenit vizibil și în influența reciprocă în ce privește numele personale. Contactul etnicilor bulgari cu populația locală a favorizat răspândirea în sistemul antroponimic românesc a unui însemnat număr de nume de persoană de origine bulgărească. Ele s-au alăturat unui fond onomastic slav mai vechi, ca urmare a simbiozei româno-slave, încheiată cu asimilarea completă a etnicilor slavi de către români. Am în vedere patru asemenea nume din localitatea Băilești din 1831 : Pârvu, Petcu, Preda, Radu.
Aceste nume au intrat în sistemul antroponimic românesc. Ele au suferit modificări după opțiunea vorbitorilor, căpătând valori în funcție de natura sufixului primit: de la Pârvu au rezultat derivate ca Pârvan (formă autentică bulgărească, dar care a putut apărea și pe terenul limbii române), Pârvuică, Pârvulescu, Pârvuleț. De la antroponimul Petcu a rezultat derivatul Petcuț, de la numele Radu s-au format derivate ca Rădoi, Răducan, Răduț, de la Preda derivatele Predan, Predoi, Preduș. Toate aceste antroponime au devenit în timp nume de familie.
Potrivit Bazei de date antroponimice a României, constituită în 1994, aceste nume de familie au următoarele frecvențe: Pârvu - 25.096, din care 2.784 în județul Dolj; Petcu - 21.804, din care 791 în județul Dolj; Radu - 115.867, din care 4.831 în județul Dolj. La origine ele au fost nume personale care s-au transmis ca supranume generațiilor următoare, până au devenit nume de familie oficiale. Același lucru s-a întâmplat și cu nume personale românești, fie de origine calendaristică, fie provenind de la nume comune.
